“Necătînd la…”- exprimare greșită!

 

Exprimarea “necătînd la…”, pe care o auzim, din păcate, des în vorbirea noastră, este greșită, căci nu există în limba română și nici nu este nevoie de ea. Expresia dată este o calchiere din rusescul „несмотря – несмотря на это, несмотря что…” care s-a modelat astfel: nevăzând, necătând.

Iată în ce enunțuri o întâlnim:

 Necătând la timpul de afară, vom desfășura marșul turistic planificat inițial.

Necătând la aceasta, lucrurile nu s-au schimbat.

Necătând la obstacole, ele au înaintat.

La o simplă căutare a acestui cuvânt în DEX, vom vedea că dicționarul nu prezintă niciun rezultat relevant, căci nu există. Variante corecte ale inexistentului „necătând” sunt în limba română mai multe: deşi, cu toate că, măcar că, chiar dacă, în pofida faptului, în ciuda faptului.

 

Iată cum ar trebui să spunem corect:

 

În pofida timpului de afară, vom desfășura marșul turistic planificat inițial.

Cu toate acestea, lucrurile nu s-au schimbat.

Deși au întâmpinat obstacole, ele au înaintat.

 

 

Să vorbim corect!

 

 

 

 

 

 

Accentuarea corectă a unor cuvinte în limba română

Accentul pune în evidenţă pronuntarea mai intensă a unei silabe din structura unui cuvânt. În limba română, accentuarea corectă a unor cuvinte poate ridica, uneori, anumite probleme, deoarece accentul este liber, putând fi pe silaba finală (de-cór), pe silaba penultimă (bí–ne), pe antepenultima (gí-ne-re), pe a patra silabă (chél-ne-ri-ta) etc.În cursul flexiunii (formele pe care le iau cuvintele în functie de categoriile specifice – număr, gen, persoană, conjugare etc. – pentru a exprima diferite raporturi gramaticale), accentul rămâne, de multe ori, stabil, dar sunt şi situaţii în care se schimbă: nóră – nuróri, sóră – suróri, zéro – zeróuri, rádio –radióuri, aduséi – adúseram, cánta – cantáetc. În general, pentru un vorbitor nativ de limba română, pronunţarea corectă a cuvintelor se învaţă prin uzul limbii, fără a fi nevoie de prea multe teoretizări.

Ezitări în accentuarea corectă a unor cuvinte apar, însă, când este vorba de cuvinte împrumutate din alte limbi sau când structura fonetică a unui cuvânt este percepută într-un anume fel de  “urechea muzicală” a unui vorbitor sau altul.

  • Astfel, DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române) stabileşte, ca normă, o singură posibilitate de accentuare a unor cuvinte precum : caractér, regízor, avárie, dóctoriţă, fenomén, nic, adícă, ripă, călúgăriţă, sevér.
  • În cazul altor cuvinte, mai vechi sau mai noi, se acceptă două posibilităţi de accentuare, preferată fiind, însă, prima trecută în dicţionar : profésor/profesór, ántic/antíc, íntim/intím, tráfic/trafíc, gíngaş/gingáţ, penúrie/penuríe etc.
  • Unele substantive proprii, chiar dacă sunt formate prin acelaşi procedeu, al derivării, se accentuează diferit, în funcţie de originea şi structura lor : Rotáriu, Pescáriu, Vasilíu, Atanasíu etc.
  • Substantivele provenite din infinitivele lungi ale unor verbe de conjugarea a doua, terminate în –ea, se accentuează pe sufix : preveedére 
  • Formele verbului a fi la indicativ, timpul prezent, se accentuează corect pe silaba penultima : súntem, súnteţi ;
  • Verbul a tăcea (conjugarea a doua, în –ea) la indicativ, prezent şi conjunctiv, formele de persoana întâi şi a doua, şi imperativ (persoana a doua) se accentuează pe sufixul –e –  t́ăcéţi – iar cele de conjugarea a treia (de exemplu, a bate), pe tema – báteţi.

O altă situaţie specifică limbii române este şi distincţia, prin accent, între omografe (cuvinte care se scriu la fel, dar se pronunţă diferit), având sensuri distincte : tórturi/tortúri, cópii/copíi, ra/erá, cele/acéle, compánie/companíe, véselă/vesélă, nódul/nodúl etc.

 

Să vorbim corect!

 

Când scriem CAI şi când scriem C-AI?

    CAI se scrie legat, pentru că are înţeles deplin, el este un singur cuvânt- substantiv comun, masculin, plural, nearticulat(singular cal).

De exemplu:

Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cai şi care şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului este cu tine. (Deuteronom 20:1)

Vai de cei ce se coboară în Egipt  după  ajutor, se bizuie pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul! (Isaia 31:1)

Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. (Apocalipsa 19:14)

C-AI se scrie prin cratimă, căci reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă: c(că)-conjuncţie căreia i-a dispărut vocala şi ai—verbul auxiliar a avea care serveşte şi la formarea timpului perfect compus(modul indicativ), prezent şi perfect(modul condiţional).

De exemplu:

  • Sunt încredinţat c-ai reacţiona adecvat când vei auzi vestea aceasta.
  • Cred c-ai fi putut să participi la acest concurs şi să obţii locuri premiante.
  • Bine c-ai venit la timp!

 

Să scriem corect!

 

Scrierea cu un „n” sau cu doi de „n”

Aplicând derivarea cu prefix, putem obține cuvinte derivate care se scriu cu doi de n. Doar în aceste cazuri este permisă dublarea lui n. Astfel, cuvintele formate prin derivare cu prefixul „în” a căror rădăcină începe cu n (nor, noapte, nebun, nou) se scriu obligatoriu cu doi de n.

De exemplu:
a înnoda (în + nod)
a înnebuni ( în + nebun)
a înnora (în + nor)
a înnegri (în + negru)
a înnopta ( în + noapte)
aînnoi (în + nou)
a înnobila (în + nobil)

După acest tipar, unele persoane au început să scrie cu doi n și acolo unde nu este cazul. Și nu vorbim de hipercorectitudine, ci doar de necunoașterea modalității de formare a cuvintelor. Astfel, ne-am trezit cu scrieri precum: „înneca”, „înnota” sau „înncolți”.

Scrierea lor corecta este:
a se îneca
a se întuneca
a înota
a înflori
a încolți

Să reţinem!

    Se scriu cu nn cuvintele formate dintr-un cuvânt care începe cu n la care se adaugă silaba în în faţă.

Exemplu:

în+nou= înnoi, înnoit, înnoire, înnoitor, înnoitoare

 

Să scriem corect!

 

 

 

Clișee internaționale (2)

În articolul din numărul trecut am prezentat câteva din clișeele internaționale de origine biblică și semnificația lor. În acest articol voi continua încă cu câteva din ele.

 A aștepta sau a pica mană cerească

Această expresie are originea în Vechiul Testament și se referă la hrana pe care o trimitea Dumnezeu poporului Israel când acesta pribegea în pustie timp de 40 de ani, ieșind din robia Egiptului. Astfel El le purta de grijă și le asigura hrană pentru fiecare zi, ei trebuiau doar să se încreadă în El și să asculte de El.

Expresia respectivă are înțelesul de surpriză plăcută, bogată, belșug obținut fără efort.

Turnul Babel

Turnul Babel, loc despre care vorbește Biblia în cartea Genesa:

De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului. (Genesa 11:9)

Este locul unde se vorbesc multe limbi care se amestecă unele cu altele până la confuzie; reuniune haotică a unor persoane care vorbesc fiecare în limba lui, fără să se poată înţelege între ele; ideea de confuzie, amestec, încâlceală, babilonie.

Vițelul de aur

Această expresie își are originea în cartea Exod, atunci când Moise s-a urcat pe munte ca Dumnezeu să-i dea Legea și a lipsit 40 de zile, timp în care poporul a decis să adune toate obiectele din aur pe care le aveau cu sine și să facă un vițel din aur la care să se închine, în loc să se închine la Dumnezeul adevărat care i-a scos din țara Egiptului. Expresia este un simbol atât al bogăției, al belșugului, cât și al idolatriei.

 

Să vorbim corect!

 

 

 

 

“De la Ana la Caiafa” și alte clișee internaționale

Clișeele(sau expresiile frazeologice) internaționale sunt expresiile stabile cunoscute(devenite șablon) de mai multe națiuni.

Vă propun câteva din ele care au origine biblică:

A purta de la Ana la Caiafa

Despre aceste personaje găsim scris în Evanghelii:

L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. Și Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.” (Ioan 18:13-14)

Ana era socrul lui Caiafa, care a ezitat să-L judece pe Hristos, trimițându-l la Caiafa, marele preot. Acesta din urmă l-a trimis la Pilat.

Astăzi, expresiile conținând această sintagmă se folosesc pentru situațiile când cineva este trimis de la o persoană la alta, fiecare ezitând să îi soluționeze o cerere sau o problemă, sau, mai important, să îi facă dreptate. Deci, această expresie semnifică o amânare, o tergiversare a unei rezolvări de problemă.   Se foloseste in contexte ca:

  • Sunt trimis de la Ana la Caiafa!
  • M-am săturat să mă duc de la Ana la Caiafa

A se spăla pe mâini ca Pilat din Pont

Această expresie se referă la dregătorul roman Pilat de pe timpul împăratului Tiberiu Cezar, este cel care a rostit sentința de condamnare a Domnului Isus, deși a declarat nu o dată că nu găsește nici o vină în El, dar sub presiunea mulțimii înverșunate a evreilor Îl condamnă la răstignire pe Isus, eliberându-l din temniță pe un tâlhar, Baraba. După aceasta s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii adunate ca să-și arate că nu este vinovat de sângele Domnului Isus.Această expresie înseamnă a nu se implica într-o dispută; a nu-și asuma responsabilitatea într-o situație critică, a se eschiva.

Alfa și Omega

Alfa și Omega sunt, la origine, prima, respectiv, ultima literă din alfabetul grecesc. Acestea au generat, de-a lungul timpului, două expresii foarte des utilizate:

de la alfa la omega, însemnând a epuiza o temă, un subiect; a fi cercetat un lucru, o cauză, de la un capăt la altul. În situații similare, astăzi se mai spune și „de la A la Z(et)”.

a fi alfa și omega, expresie echivalentă cu „a fi cheia și lăcata” sau „a fi pâinea și cuțitul”, adică a reprezenta tot, un om care dispune de toate mijloacele pentru a realiza ceva, care le are pe toate la îndemână, un factotum.

În ultima carte din Biblie, Apocalipsa, Domnul Isus Se prezintă pe Sine ca Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. El este Cel Atotsuficient atât pentru viața de acum, cît și pentru cea veșnică.

A fi țap ispășitor

 Expresia aceasta își are originea în Vechiul Testament și era țapul pe care marele preot, la sărbătoarea Ispășirii, punea toate păcatele poporului Israel și era alungat apoi în pustie, astfel țapul plătea pentru păcatele poporului. Figurat se referă la o persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora.

 

Să vorbim corect!

 

 

 

Filmul „Noe” și Biblia

noe-slideAm privit zilele trecute multdiscutatul film „Noe” cu Russell Crowe. Film de mare buget(130 milioane de dolari), acesta a stârnit un „potop” de controverse din cauza devierii substanțiale de la textul biblic. Am depistat foarte multe elemente adăugate, altele exagerate, despre care Biblia nu menționează. Iată ce diferențe mari am observat:

1. Cei trei fii ai lui Noe, Sem, Ham și Iafet, aveau vârste diferite. Cartea Genesa, capitolul 5:32 spune:

Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet.

Ceea ne arată că fiii lui erau gemeni, tripleți, potrivit contextului și nu cu ani diferiți sau decalaje între primul și ultimul fiu.

2. În corabie au intrat alte personaje despre care vorbește Scriptura, este o tânără Ila, pe care au crescut-o de mică și care nu este clar în ce relație este cu Sem,  un bărbat, care a intrat clandestin în corabie și a stat ascuns acolo mult timp, Ham, fiindu-i complice. De asemenea, Ham este prezentat ca și necăsătorit, dar cu o dorință nestăpânită de a avea o soție care să-i continue neamul după potop. Biblia spune clar în cap. 6, v. 18:

 Dar cu tine fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevasta ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.

Vedem că în corabie au intrat: Noe cu soția lui, cei 3 fii ai lui și nevestele lor, alte persoane nu sunt menționate! Același lucru este menționat și în capitolul următor:

În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe şi cele trei neveste ale fiilor lui cu ei.(v.13)

Același lucru este menționat și în Noul Testament:

… dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi(2 Petru 2:5)

Deci, vedem că au intrat în corabie în total 8 persoane.

3.  Animalele au fost adormite de Noe și soția lui, folosind plante cu miros care le-a produs somnul viețuitoarelor aflate în corabie.  Biblia spune că potopul a durat 40 de zile și 40 de nopți, iar apele au fost mari pe pământ 150 de zile(Genesa 7:24) și că Noe avea 600 de ani când a intrat în corabie, iar în anul 601 pământul era uscat. Nu știu cât de logic și real este să ții adormite atâta timp viețuitoarele… Biblia nu vorbește că Noe a adormit animalele, păsările, fiarele, târâtoarele, ci dimpotrivă, Dumnezeu i-a spus lui Noe să-și ia în corabie hrană pentru el și pentru animale, altfel la ce-ar mai trebui hrană pentru niște viețuitoare adormite???

Şi tu ia-ţi din toate bucatele care se mănâncă şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor. Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

4. Noe este prezentat mai degrabă ca salvator al animalelor și nu ca „un om neprihănit care umbla cu Dumnezeu, fără pată dintre cei din vremea lui”.

Regizorul a menţionat că a „studiat fiecare cuvânt” din Vechiul Testament care are legătură cu Noe. Mă gândesc că dacă ar fi studiat cu adevărat fiecare cuvânt, așa cum menționează, nu ar fi deviat și exagerat atât de mult și distorsionat adevărul biblic, ci ar fi prezentat lucrurile așa cum au fost lăsate scrise pe paginile Sfintelor Scripturi, iar filmul ar fi îndemnat pe oameni la un trai neprihănit înaintea lui Dumnezeu și o ascultare de El.

Nu recomand vizionarea acestui film!

 

Scrierea corectă a cuvintelor după consoanele p și b

Una dintre regulile simple de scriere în limba română este folosirea lui m(nu n) înainte de consoanele p şi b.
Astfel, corecte sunt:
bomboană, nu bonboană,
îmbunătăţi, nu înbunătăţi,
împotriva, nu înpotriva,
împărat, amplasa,
ambarcaţiune, emblemă,
combate, combină,
complăcea, imprevizibil,
imbatabil, umple, umbla

Această regulă simplă se complică. Respectiv, nu se aplică în cazul unor cuvinte precum: avanpremieră (din fr. avant-première), avanpost, avanport şi avanbec, în care n-ul din cuvântul împrumutat nu se schimbă în m. La fel, pentru input (pl. inputuri), (intrare, introducere) preluat din engleză. Excepție fac și numele proprii străine, de exemplu: Istanbul.
Să scriem corect!

 

Totodată / tot o dată: cum se scrie corect?

      Cuvântul totodată este adverb, provenit din tot + o + dată și se scrie legat atunci când are sensul de concomitent, simultan, în același timp.

De exemplu:

  •  A fost mulțumit și, totodată, plăcut surprins.

Înlocuind adverbul cu unul din sinonimele lui, putem decide dacă acesta se scrie legat (în cazul în care propoziția își păstrează sensul).

  • A fost mulțumit și, în același timp, plăcut surprins.
  • Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată.(3 Ioan.1:5)
  • Îți voi răspunde și la aceasta, ție și prietenilor tăi totodată. (Iov 35:4)

     Dacă propoziția devine aberantă când înlocuim cu sinonimul (sau dacă avem de-a face cu o repetiție(tot, la fel), scriem separat.

De exemplu:

  •  Am fost o dată la mare și tot o dată la munte.

Este evident faptul că nu a fost la mare și în același timp la munte. Deci, din acest motiv, scriem tot o dată separat. În acest enunț este clar că persoana respectivă afirmă că a fost o singură dată la mare și tot o singură dată la munte.

 

Să scriem corect!

 

 

                                                                                                                 

MĂ DOR PICIOARELE sau MĂ DOARE PICIOARELE: cum este corect?

Iată ce exprimări am întâlnit în legătură cu folosirea corectă a verbului a durea:

  • Mă doare ochii de o perioadă lungă de timp.
  • Mă doare picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
  • Mă dor spatele când ridică greutăți prea des.
  • În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
  • Mă dor apendicele.

În acest articol vrem să vedem dacă astfel de exprimări sunt corecte. Mai întâi să privim la conjugarea acestui verb:

Numărul Persoana Indicativ prezent
singular I ––-
  II ––-
  III doare
plural I ––
  II ––
  III dor

Din paradigma acestuia observăm că verbul a durea are doar 2 forme: pers.III singular și plural. Acum trebuie doar să ne întrebăm: avem un spate și spunem mă doare spatele sau mai multe spate și spunem mă dor spatele?

La plural spunem: mă dor picioarele (că-s două).

Deci, ca să evităm exprimări greșite, trebuie să facem corect acordul dintre verb și substantivul care-l însoțește.

Iată cum trebuie să spunem:

  • Mă dor ochii de o perioadă lungă de timp.
  • Mă dor picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
  • Mă doare spatele când ridică greutăți prea des.
  • În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
  • Mă doare apendicele.

 

De reținut!   În cazul unei enumerații, folosim întotdeauna forma de plural:

mă dor spatele și picioarele, mă dor capul și spatele, mă dor capul, spatele și picioarele etc.

 

Să vorbim și să scriem corect!

 

 

.