În articolul precedent am vorbit despre importanţa folosirii corecte a virgulei şi am văzut că fiecare virgulă îşi are locul ei şi trebuie folosită corect, după reguli aşa încît comunicarea noastră să fie cît mai clară şi corectă. În acest articol voi vorbi despre aplicaţia virgulei în cadrul frazei. Voi prezenta ,în continuare, regulile de utilizare corectă a virgulei.
1.Virgula se foloseşte pentru a separa propoziţiile coordonate juxtapuse, adică propoziţiile care nu depind una de alta şi care se leagă prin semne de punctuaţie , nu cuvinte de legătură. De exemplu:
” Ehud a ieşit prin tindă , a închis uşile de la odaia de sus şi a tras zăvorul” (Judecători 3:23). În această frază avem 3 propoziţii, fiindcă avem şi trei verbe-predicate. Virgula s-a plasat după prima propoziţie care nu depinde de a doua, aşa cum a doua de prima şi de a treia , deoarece avem propoziţii care se află în raport de coordonare(independente), iar propoziţia 1 şi a 2 sunt legate între ele prin juxtapunere, pe cînd a 2 de a 3 -prin jonctivul (cuvînt de legătură) „şi”. Se poate de spus că la nivel de frază avem o enumerare a unor acţiuni prin propoziţii.
2. La propoziţiile coordonate introduse prin jonctivele ” şi….şi”, „sau …sau”, „nici…nici”, „ba…ba”. De exemplu:
„Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună cu în ţara care mi-a căzut la sorţ , şi să luptăm împotriva Canaaniţilor, şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ .” Şi Simeon s-a dus cu el.”(Judecători 1:3). Aici avem o frază alcătuită din 7 propoziţii. Virgulele evidenţiate (după cuvîntul sorţ şi după Canaaniţilor) marchează propoziţii coordonate legate prin jonctivul şi , de aceea s-a plasat virgula între aceste propoziţii.
3. La separarea propoziţiilor coordonate introduse prin jonctivele dar, iar, însă, ci. De exemplu:
„Dumnezeu a numit lumina zi , iar întunericul l-a numit noapte” (Genesa 1 :5) Aici avem 2 propoziţii, separate prin virgulă , pentru că a doua propoziţie este introdusă prin elementul de relaţie iar. În exemplul. ” Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui , dar spre Cain şi jetfa lui , n-a privit cu plăcere.” (Genesa 4:4b-5) ,virgula evidenţiată separă propoziţia a 2-a introdusă prin jonctivul dar. Aceste jonctive arată un contrast între două lucruri, fapte, persoane, fenomene, etc şi între ele se plasează virgula.
4. Virgula se foloseşte la propoziţiile subordonate, adică care depind, se subordonează una alteia. Trebuie să ştim că propoziţiile subordonate sunt de mai multe tipuri. Voi descrie cazurile de utilizare a virgulei în fiecare tip de propoziţie subordonată.
a).P.S.Cauzală(care arată cauza desfăşurării unei acţiuni) se separă prin virgulă de cea principală(de care depinde, de la care se pune întrebarea).De exemplu:
„Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un mare păcat , pentru că nesocoteau darurile Domnului” (1Samuel 2:17). Avem o frază din 2 propoziţii: prima este propoziţia principală, de ea depinde a doua , deci a doua este subordonată primei. Întrebarea se pune astfel: din ce cauză , de ce se făceau vinovaţi tinerii aceştia înaintea Domnului? Răspunsul este : pentru că nesocoteau darurile Domnului. Propoziţia a doua este P.S.Cauzală, pentru că arată cauza unei acţiuni, de aceea se foloseşte virgula. Un alt exemplu poate servi versetul :
„El zicea:” Pocăiţi-vă , căci Împărăţia cerurilor este aproape„(Evanghelia după Matei 3:2). Virgula din această frază separă propoziţia subordonată, care explică cauza pocăinţei, de cea principală. De asemenea se foloseşte atunci cînd avem şi jonctivele: deoarece, fiindcă , căci, care arată o cauză .
b). P.S. Finale(sau de scop, care arată scopul unei acţiuni)se separă prin virgulă de cea principală. De exemplu:
” Cine dintre noi să se suie împotriva Canaaniţilor , ca să pornească lupta cu ei” (Judecători 1:1b). Prima propoziţie este principală, iar a doua arată scopul pentru care poporul Israel trebuia să se suie împotriva celor din Canaan şi anume ca să se lupte cu ei .Deci , a doua este P.S.Finală şi se separă prin virgulă de prima.
c).P.S.de Timp(care arată timpul desfăsurării unei acţiuni) se separă de propoziţia principală. De exemplu:
„Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit , au plecat fiecare acasă” (Judecători 9:55) În acest caz , propoziţia principală stă după cea subordonată, este a doua, iar cea subordonată este prima şi arată timpul cînd bărbaţii din Israel au plecat acasă: cînd au văzut că Abimelec a murit, de aceea ea este separată de cea principală prin virgulă.
d).P.S.Atributivă Explicativă( care vine să explice un fapt din propoziţia principală , punînd întrebarea atributului-care?). De exemplu:
„Căci chiar dacă face multă vorbă , care doar înmulţeşte deşertăciunea , ce folos are omul din ea?” ( Eclesiastul 6:11).Este o frază alcătuită din 3 propoziţii.Aici este izolată propoziţia” care doar înmulţeşte deşertăciunea”, fiindcă este o propoziţie subordonată atributivă explicativă, ce vine să dea o explicaţie , o concretizare la cuvîntul „vorbă”, răspunzînd la întrebarea care vorbă? Un exemplu similar este: ” Este un rău , pe care l-am văzut sub soare, şi care se întîlneşte des între oameni” (Ecl.6:1).
e).P.S.Condiţională (care indică o condiţie a realizării unei acţiuni) se separă prin virgulă. De exemplu:
” Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie , dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie ” (Ev. după Matei 4:9) În acest verset avem 3 propoziţii, prima este principală ,ea conţine informaţia principală, este independentă, iar a doua şi a treia , fiindcă arată condiţiile impuse de Satan lui Isus în pustie şi răspunde la întrebarea în ce condiţie ?, sunt propoziţii subordonate condiţionale , de aceea se separă prin virgulă de cea principală.
5. Pentru a despărţi cuvintele autorului de vorbirea directă. De exemplu:
„ Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul , zice Domnul Dumnezeu , Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa 1:8) În acest verset cuvintele autorului sunt „zice Domnul Dumnezeu” şi ele se izolează prin virgule.
Acestea sunt cele mai importante cazuri de utilizare a virgulei în cadrul frazei. Este foarte important să le cunoaştem ca să avem nu doar o comunicare corectă şi îngrijită în vorbirea noastră orală, cît şi-n cea scrisă . S-ar putea să crezi că sunt prea multe reguli şi e greu de memorizat , dar vei vedea că dacă te vei antrena , vei reuşi să ai şi o scriere corectă. De ce ne este mai uşor să învăţăm o limbă străină , căutăm să fim cît mai buni în folosirea corectă a gramaticii , a vocabularului, şi mai greu ne este să vorbim şi să scriem corect în limba noastră???
În articolele următoare voi încerca să vorbesc despre importanţa altor semne de punctuaţie , precum şi despre greşelile gramaticale şi stilistice pe care le folosesc vorbitorii de limba română . Sper să-ţi fie de folos, drag cititor!!!