Felicitare pentru cititori!!!

                 Iată că a Dumnezeu a îngăduit să mai treacă un an şi acum suntem în prag de An Nou. Au mai rămas cîteva ore ca să păşim în Anul 2009. A trecut foarte repede, de altfel ca şi toţi anii. Cu această ocazie, vrem să felicităm pe toţi vizitatorii blogului nostru, să le urăm sărbători frumoase alături de cei dragi, sănătate, pace în suflet şi în casele Dumneavoastră, fie ca-n noul an să aveţi realizări şi împliniri frumoase, să vă atingeţi scopurile propuse.  

      Sperăm ca în acest an să vă propunem articole relevante care să  răspundă la nevoile  Dvs, vrem în acest an să Vă fim de folos prin ceea ce vom scrie noi şi să Vă prezentăm lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu , care nu se înşeală niciodată  şi care oferă  soluţii la orice problemă  umană.

Vă mulţumim că aţi fost alături de noi aceste două luni „de existenţă” a blogului, că ne-aţi urmărit zilnic, aţi intervenit şi aţi făcut ca noi să fim şi mai motivaţi să scriem pentru Dvs. 

Sărbători fericite şi la mulţi ani!!!   

Cum am sărbătorit Crăciunul în club

      Ieri , 21 decembrie, la biserica „Învierea şi viaţa”  din Călăraşi , clubul „Dunamis” a sărbătorit Crăciunul. La sărbătoare au fost prezenţi în jur de  90 de persoane, venite din 5 localităţi: or.Călăraşi, s.Bravicea, s.Răciula s.Nişcani, s. Onişcani (localităţile unde se petrec antrenamente de taekwon-do).Sărbătoarea a început cu sosirea oaspetelui tradiţional Moş Crăciun,care i-a întrebat pe copii a cui ziuă de naştere sărbătoresc ei şi le-a vorbit despre semnificaţia acestei sărbători. Dacă tot le-a vorbit despre această sărbătoare, moşul i-a întrebat dacă au ceva daruri pentru Isus Hristos a Cărui naştere o sărbătorim de Crăciun. Copiii au pregătit scenete , potrivit cu localităţile din care au venit. În scenete ei au prezentat naşterea lui Isus, aşa cum au văzut-o ei. Scenetele au fost foarte aproape de felul cum se relatează întruparea Mîntuitorului în Evanghelii. 

  Deasemenea echipa de la Călăraşi a mai pregătit şi un mic program demonstrativ.

La sărbătoare s-au implicat şi părinţii , care au jucat într-un joc, împreună cu copiii lor şi cu Moş Crăciun.

Păstorul bisericii, Dorel Ieşeanu, a venit cu un scurt mesaj, în care a vorbit  auditoriului despre importanţa credinţei în ceea ce priveşte zămislirea neobişnuită şi naşterea  lui Isus dintr-o fecioară, afirmînd că dacă nu credem aceste lucruri , nu vom crede nici altele care sunt descrise în Biblie.

Apoi i s-a oferit cuvînt preşedintelui clubului Ghenadie Curbet, care a venit cu un mesaj de felicitare , a mulţumit părinţilor care susţin copiii în practicarea acestui tip de sport, le-a vorbit despre  istoria şi activitatea clubului în cei 6 ani de existenţă a clubului,  despre necesitatea de a face cît mai bine sport sau alte activităţi pentru a fi util societăţii în care trăim , precum şi despre atitudinea şi comportamentul pe care îl cere Dumnezeu de la fiecare copil – cinstirea de părinţi. Comunicarea a fost însoţită , în cele din urmă, de o prezentare în Power Point a activităţilor organizate în cadrul clubului: tabere de vară şi de iarnă , seminare republicane şi internaţionale, examene de calificare, competiţii naţionale şi internaţionale, demonstraţii de taekwon-do în cadrul oraşului.

În final copiilor li s-au înmînat cadouri , s-a organizat şi o gustare pentru cei prezenţi în sală , timp în care fiecare a avut posibilitatea să discute  în particular cu cine doreşte.

Cu această ocazie vrem să mulţumim tuturor celor prezenţi , părinţilor, păstorului bisericii din or.Călăraşi care ne-a oferit încăperea pentru desfăşurarea sărbătorii, păstorului din s. Bravicea, Sergiu Tutelea, care a susţinut financiar echipa de sportivi din Bravicea  şi ,nu în ultimul rînd ,d-lui Petru Chirică , precum şi celor care s-au îngrijit de  problemele organizatorice.

Dorim la toţi vizitatorii blogului un Crăciun fericit şi fie ca această sărbătoare să ne facă să apreciem mai mult darul nespus de mare al lui Dumnezeu pentru omenire şi să trăim potrivit cu acest adevăr.

A se strădui sau a se stărui?

    În acest articol vreau să  analizez una  din greşelile pe care le folosim în exprimare. Este vorba de verbul ”  a  stărui ” şi verbul ” a se strădui„. Deşi se pare că au scriere aproape identică , ele au ,totuşi, sensuri diferite. Greşeala pe care o facem noi este că le folosim unul în locul celuilalt. De exemplu: Eu mă voi stărui să ajung la timp. DEX-ul dă următoarea definiţie pentru verbul a se stărui:  1) a da dovadã de insistentã; a insista. 2) a pãstra statornicie (în actiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeasi pozitie; a persista; a persevera; a insista.  Tot acelaşi dicţionar dă următoarea definiţie pentru verbul  a strădui:  a depune multã silinţã sau ostenealã.     

 Deci , vedem că au sensuri diferite şi trebuie folosite corect în contexte diferite.  În enunţul de mai sus verbul nu este utilizat corect, varianta corectă ar fi: Eu mă voi strădui să  ajung la timp, fiindcă el se referă la faptul de a depune eforturi pentru a face ceva. Cel de al doilea verb poate fi utilizat în următorul context: Stărui de părinţi ca să-mi permită să merg în excursie, adică insist ca părinţii să -mi permită să merg în excursie.  O altă diferenţă este că  verbul a se strădui este reflexiv.În articolele ulterioare voi analiza alte greşeli de exprimare şi de scriere . Fie ca cu toţii să ţinem cont de ele şi să vorbim corect.

Foloseşte corect virgula!(partea a II-a)

În articolul precedent  am vorbit despre  importanţa folosirii corecte a virgulei şi am văzut că fiecare virgulă îşi are locul ei şi trebuie folosită corect, după reguli aşa încît comunicarea noastră să fie cît mai clară şi corectă. În acest articol voi vorbi despre aplicaţia virgulei în cadrul frazei.  Voi prezenta ,în continuare, regulile de utilizare corectă a virgulei.

1.Virgula se foloseşte pentru a separa propoziţiile coordonate juxtapuse, adică propoziţiile care nu depind una de alta şi care se leagă prin semne de punctuaţie , nu cuvinte de legătură. De exemplu:

” Ehud a ieşit prin tindă , a închis uşile de la odaia de sus  şi a tras zăvorul” (Judecători 3:23). În această frază avem 3 propoziţii, fiindcă avem şi trei verbe-predicate. Virgula s-a plasat după prima propoziţie care nu depinde de a doua, aşa cum a doua de prima şi de a treia , deoarece avem propoziţii care se află în raport de coordonare(independente),  iar propoziţia 1 şi a 2 sunt legate între ele prin juxtapunere, pe cînd a 2 de a 3 -prin jonctivul (cuvînt de legătură) „şi”. Se poate de spus că la nivel de frază avem o enumerare a unor acţiuni prin propoziţii.

2. La propoziţiile coordonate introduse prin jonctivele ” şi….şi”, „sau …sau”, „nici…nici”, „ba…ba”. De exemplu:

„Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: „Suie-te împreună  cu  în ţara care mi-a căzut la sorţ , şi să luptăm împotriva Canaaniţilor, şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ .” Şi Simeon s-a dus cu el.”(Judecători 1:3). Aici avem   o frază alcătuită din 7 propoziţii. Virgulele evidenţiate (după cuvîntul sorţ şi după Canaaniţilor) marchează propoziţii coordonate legate prin jonctivul şi , de aceea s-a plasat virgula între aceste propoziţii.

3. La separarea propoziţiilor coordonate introduse prin jonctivele dar, iar, însă, ci. De exemplu:

„Dumnezeu a numit lumina zi  , iar întunericul l-a numit noapte” (Genesa 1 :5) Aici avem 2 propoziţii, separate prin virgulă , pentru că a doua propoziţie este introdusă prin elementul de relaţie iar. În exemplul. ” Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui , dar spre Cain şi jetfa lui , n-a privit cu plăcere.” (Genesa 4:4b-5) ,virgula evidenţiată separă propoziţia a 2-a introdusă prin jonctivul dar.   Aceste jonctive arată un contrast între două lucruri, fapte, persoane, fenomene, etc şi între ele se plasează virgula.

4.  Virgula se foloseşte la propoziţiile subordonate, adică care depind, se subordonează una alteia. Trebuie să ştim că propoziţiile subordonate sunt de mai multe tipuri. Voi descrie cazurile de utilizare a virgulei în fiecare tip de propoziţie subordonată.

a).P.S.Cauzală(care arată cauza desfăşurării unei acţiuni) se separă prin virgulă de cea principală(de care depinde, de la care se pune întrebarea).De exemplu:

„Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un mare păcat , pentru că nesocoteau darurile Domnului” (1Samuel 2:17). Avem o frază din 2 propoziţii: prima este propoziţia principală, de ea depinde a doua , deci a doua este subordonată primei. Întrebarea se pune astfel: din ce cauză , de ce se făceau vinovaţi tinerii aceştia înaintea Domnului? Răspunsul este : pentru că nesocoteau darurile Domnului. Propoziţia a doua este P.S.Cauzală,  pentru  că arată cauza  unei  acţiuni, de aceea se foloseşte virgula.  Un alt exemplu poate servi versetul :

„El zicea:” Pocăiţi-vă , căci Împărăţia cerurilor este aproape„(Evanghelia după Matei 3:2).   Virgula din această frază separă propoziţia subordonată, care explică cauza pocăinţei, de cea principală. De asemenea se foloseşte atunci cînd avem şi jonctivele: deoarece, fiindcă , căci, care arată o cauză .

b). P.S. Finale(sau de scop, care arată scopul unei acţiuni)se separă prin virgulă de cea principală. De exemplu:

” Cine dintre noi să se suie împotriva Canaaniţilor ,  ca să pornească lupta cu ei” (Judecători 1:1b). Prima propoziţie este principală, iar a doua arată scopul pentru care poporul Israel trebuia să se suie împotriva celor din Canaan şi anume ca să se lupte cu ei .Deci , a doua este P.S.Finală şi se separă prin virgulă de prima.

c).P.S.de Timp(care arată timpul desfăsurării unei acţiuni) se separă de propoziţia principală. De exemplu:

„Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit , au plecat fiecare acasă” (Judecători 9:55) În acest caz , propoziţia principală stă după cea subordonată, este a doua, iar cea subordonată este prima şi arată  timpul cînd bărbaţii din Israel au plecat acasă: cînd au văzut că Abimelec a murit, de aceea ea este separată de cea principală prin virgulă.

d).P.S.Atributivă Explicativă( care vine să explice un fapt din propoziţia principală , punînd întrebarea atributului-care?). De exemplu:

„Căci chiar dacă face multă vorbă , care doar înmulţeşte deşertăciunea , ce folos are omul din ea?” ( Eclesiastul 6:11).Este o frază alcătuită din 3 propoziţii.Aici este izolată propoziţia” care doar înmulţeşte deşertăciunea”, fiindcă este o propoziţie subordonată atributivă explicativă, ce vine să dea o explicaţie , o concretizare la cuvîntul „vorbă”, răspunzînd la întrebarea care vorbă? Un exemplu similar este: ” Este un rău , pe care l-am văzut  sub soare, şi care se întîlneşte des între oameni” (Ecl.6:1).

e).P.S.Condiţională (care indică o condiţie a realizării unei acţiuni) se separă prin virgulă.  De exemplu:

”  Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie , dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie ” (Ev. după Matei 4:9) În acest verset avem 3 propoziţii, prima este principală ,ea conţine informaţia principală,  este independentă, iar a doua şi a treia , fiindcă arată condiţiile  impuse de Satan lui Isus în pustie şi răspunde la întrebarea în ce condiţie ?, sunt propoziţii subordonate condiţionale , de aceea  se separă prin virgulă de cea principală.

5. Pentru a despărţi cuvintele autorului de vorbirea directă.          De exemplu:

„ Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul , zice Domnul Dumnezeu , Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa 1:8) În acest verset cuvintele autorului sunt „zice Domnul Dumnezeu”  şi ele se izolează prin virgule.

Acestea sunt cele mai importante cazuri de utilizare a virgulei în cadrul frazei. Este foarte important să le cunoaştem ca să  avem nu doar o comunicare corectă şi  îngrijită  în vorbirea noastră orală, cît şi-n cea scrisă . S-ar putea să crezi că sunt prea multe  reguli şi e greu de memorizat , dar vei vedea că dacă  te vei antrena , vei reuşi să ai şi o scriere corectă. De ce ne este mai uşor să învăţăm o limbă străină , căutăm să fim cît mai buni în folosirea corectă a gramaticii , a vocabularului, şi mai greu ne este să vorbim şi să scriem corect în limba noastră???

În articolele următoare voi încerca să vorbesc despre importanţa altor semne de punctuaţie , precum şi despre greşelile  gramaticale şi stilistice pe care le folosesc vorbitorii de limba română . Sper să-ţi fie de folos, drag cititor!!!

TABĂRĂ DE ODIHNĂ PENTRU TINERI

       Vine vacanţa de Crăciun, multaşteptata!!!  Cu toţii ne dorim o vacanţă frumoasă, alături de  cei dragi , prietenii. Avem o veste bună pentru tine!!! Clubul de taeKwon-do „Dunamis” organizează, tradiţional,  tabără pentru tinerii care doresc o vacanţă  interesantă şi eficientă. Aceasta va avea loc în perioada 26-31 decembrie 2008.  Şase zile de antrenamente zilnice , examen de calificare la centură, timp distractiv, prieteni noi şi adevăraţi, învăţarea  unor valori morale sănătoase, de toate acestea poate beneficia orice tînăr care-şi doreşte să petreacă un timp frumos în vacanţa de iarnă.

Nu întîrzia a te înscrie la numărul de telefon: (0237)27652 sau 068496572. 

 Te aşteptăm cu mult drag.

Figuri de stil ( hiperbola)

             O altă figură de stil (imagine artistică) des utilizată în limbajul nostru este hiperbola.  Ea nu poate fi confundată cu alte figuri de stil, pentru că este absolut specifică şi foarte plastică atunci cînd este folosită. Îmi place această imagine artistică , fiindcă are un grad sporit de expresivitate. Vă prezint, în continuare, definiţia ei: hiperbola este o figură  de stil prin care se exagerează intenţionat, mărind sau micşorînd, trăsăturile unei fiinţe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.

De exemplu:

„Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrimi”  (Psalm 6: 6) În acest verset hiperbola este „în fiecare noapte îmi scald patul în lacrimi”. Autorul  Psalmilor,care este o carte poetică, este David. El a scris acest psalm cînd era într-o stare sufletească de disperare, de întristare , provocată de  comportamentul duşmanilor  săi faţă de el.  În acest psalm David se adresează lui Dumnezeu , cerîndu-I izbăvire , mîntuire de aceştia.  Pentru a reda starea sufletească în care se află , el s-a exprimat printr-o hiperbolă, care descrie , în mod exagerat, starea de plîngere încît patul său este scăldat în lacrimi, iar gemetele au atins un apogeu(nu mai pot). Această imagine artistică îl face pe cititor să înţeleagă mai bine starea în care este autorul atunci cînd strigă la Dumnezeu, de aceea a folosit hiperbola.

Un alt exemplu este:

                   „ Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului , decît să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ev. după Matei 19: 24) Din acest exemplu vedem că hiperbola este „mai uşor să treacă cămila prin urechea acului„,  deoarece în mod normal acest lucru este absolut imposibil.  Aici Domnul Isus se adresează ucenicilor Săi, după ce un tînăr bogat s-a apropiat de El ca să-L întrebe cum poate  avea viaţă veşnică. Domnul  Isus i-a răspuns că trebuie să  păzească poruncile Sale , dar , fiindcă  era un tînăr bogat, i-a zis să vîndă ce are, să dea la  săraci şi apoi să -L urmeze. Tînărul nu a fost gata să facă acest lucru , a plecat întristat , iar Domnul Isus le-a spus aceste cuvinte ucenicilor, ca să le arate că un om bogat care nu este gata să-L urmeze pe Isus şi să folosească avuţia sa pentru a aduna comori în cer, va intra greu în Împărăţia cerurilor. Domnul Isus nu are nimic împotriva bogaţilor , dar vrea ca să avem o atitudine corectă faţă de bogăţiile noastre , pe care tot El ni le dă, şi să -L punem pe El mai presus de banii şi bunurile noastre materile. Am văzut că acest tînăr a fost interesat să aibă viaţă veşnică , dar nu a fost gata să-şi schimbe priorităţile în viaţă. Pentru a sugera  că este foarte greu ca astfel de oameni să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, Isus apelează la hiperbola cu cămila care va trece mai uşor prin urechile acului decît un bogat în Împărăţia cerurilor. Ştim că cămila este un animal de talie mare, iar urechile acului  sunt mici şi prin ele pot trece doar firele de aţă. Este imposibil ca cămila să treacă prin urechile acului, nu ne putem imagina acest lucru, aşa cum este imposibil ca cel bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu, el nu are nici o şansă, dacă nu-şi schimbă atitudinea. Dumnezeu cere de la noi ascultare şi dedicare totală. Este alegerea noastră : fie că vrem să avem viaţă veşnică , dar nu ne putem rupe de bunurile noastre materiale cînd e vorba de aceasta, fie că suntem gata să facem ceea ce ne spune Dumnezeu şi să renunţăm la confortul şi la avuţiile noastre ca să adunăm comori cereşti. Tu, drag cititor, ce alegi? Eşti gata să renunţi la avuţiile tale ca să-L urmezi pe Isus?

Cum să faci totaluri corecte la sfîrşit de semestru şi an şcolar?

      Suntem cu toţii la finele unui nou an şi la finele primului  semestru al anului de învăţămînt. Este o perioadă încărcată atît pentru elevi, cît şi pentru profesori. Unii susţin că porcul nu se mai îngraşă în ajun, alţii se apucă de carte , pentru că tot semestrul au cam dormit, susţinînd că porcul, totuşi, se mai poate îngrăşa.  Profesorii se pomenesc  în situaţii diferite: elevii nu au acumulat note, elevilor le ies note negative, dar situaţia trebuie încheiată. Ce să facă? Cum să procedeze corect, în aşa fel ca să nu aibă remuşcări, să fie împăcat el , cu direcţia şi cu elevii? În acest articol aş vrea să propun cîteva sfaturi pentru profesori la sfîrşit de semestru:

1. Caută să fii cît mai corect în aprecierea elevului. Notează-l potrivit cu efortul depus pe tot parcursul semestrului. Nu supraaprecia elevul şi nici nu-l subaprecia.

2. Nu inventa note. Aceasta nu-ţi va da satisfacţie nici ţie şi nici elevului tău. Dacă nu a frecventat orele sau a frecventat foarte slab, apreciază-l potrivit cu ceea ce a reuşit să obţină. Nu este corect şi e şi absurd ca să nu fi obţinut tot anul nici o notă şi la sfîrşit într-o săptămînă să fi acumulat atîtea note. În acest fel elevul nu va dori să înveţe , nu va fi deloc motivat, pentru că va fi sigur că va avea în final notă. Aceasta nu-ţi face cinste ca şi profesor şi va îndepărta respectul elevilor de la tine.  Şi următorul semestru sau an de învăţătmînt poţi să te pomeneşti că în loc să predai la un elev disciplinat, după cum era, predai la un elev arogant şi răzvrătit pentru că este învăţat să obţină totul fără nici un efort.

3.Nu încerca să soluţionezi doar tu situaţia în care s-a pomenit elevul. Deseori profesorii cred că dacă elevul a ieşit cu o situaţie negativă la disciplina respectivă, e de vină doar el şi-şi asumă această responsabilitate şi vină. Elevul manifestă ignoranţă totală, afirmă că nu vrea să-şi facă temele pentru acasă „din principiu”(cuvintele unui elev de clasa a XII) sau din oricare alt motiv  neîntemeiat şi regulat, dar profesorul e de vină? În nici un caz! Profesorul este dispus să-l ajute, să-l înveţe , dar dacă elevul nu doreşte şi afirmă lucrul acesta deschis, atunci profesorul nu are nici o vină şi nu trebuie să şi-o asume. Mai degrabă fii gata să-i oferi şanse ca să-şi rezolve situaţia, anunţîndu-l de eventualele consecinţe ce-l aşteaptă ; dar decizia de a munci sau nu ,îi aparţine elevului, aceasta nu o poate hotărî pentru el profesorul. Cartea Proverbelor afirmă următorul lucru despre muncă:” Lenuşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca” (12:27). Un elev muncitor întotdeauna va fi apreciat , pentru că cui nu i-ar plăcea să vadă un om muncitor?

4. Nu fi părtinitor în evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor elevului.  Se ştie că una din problemele cu care se confruntă sistemul de învăţămînt actual este subiectivitatea în notarea elevilor sau mai sunt numite efecte ale notării, cînd profesorul evaluează elevul conducîndu-se de mai multe principii: este sau nu rudă cu mine, indiferent de nivelul de pregătire , elevul este notat  de fiecare dată la fel, dacă elevului  bun i s-a întîmplat o dată să vină nepregătit de ore nu este notat ca ceilalţi, ci se face părtinire între elevi, iar elevii observă foarte bine acest lucru. Este bine ca profesorul să se poarte în mod egal cu toţi elevii, în felul acesta nu va avea niciodată obiecţii din partea elevilor şi le va cîştiga respectul . Îmi aduc aminte de un caz cînd o elevă foarte bună , muncitoare, ascultătoare a venit o singură dată nepregătită la ore fără ca să aibă un motiv întemeiat. Am întrebat-o şi mi-a zis că nu s-a pregătit, am rămas mirată , căci eram sigură că  şi-a făcut temele. Mi-a fost  greu să o apreciez conform gradului ei de pregătire , adică să o notez respectiv, dar a trebuit s-o fac ca să fiu obiectivă şi corectă faţă de toţi elevii din clasă. I-am explicat de ce am făcut-o şi ea a înţeles, nu a rămas supărată pe mine nici ea şi nici întreaga clasă. Acesta a fost singurul caz cînd ea nu s-a pregătit, mai mult nu s-a repetat.

5. Nu încerca să sugerezi elevilor să-ţi dea mită, aceasta  va face ca elevii să nu te considere o persoană integră şi va crea dispreţul faţă de tine.Noi trebuie să fim integri ca să putem educa o generaţie cu valori integre!  Dumnezeu  a spus în cartea Exod  ” Să nu primeşti daruri, căci darurile orbesc  pe ci ce au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi”(23:8).  Cuvîntul daruri nu se referă aici la cadouri ca semn de mulţumire a unei persoane, ci termenul este echivalent cu mita. Deci ,Dumnezeu ne porunceşte să nu luăm şi nici să nu dăm mită, pentru că mita îl face pe cel ce are de luat o decizie să nu mai fie corect şi să acopere o nedreptate, să fie orb la o greşală. Este frumos cînd elevul vine  şi mulţumeşte profesorului pentru ceea ce acesta  l-a învăţat ca semn al aprecierii faţă de munca profesorului . Dar dacă accepţi mită, te focalizezi la un cîştig imediat, pierzi un cîştig de viitor al unei generaţii întregi. Caută mai degrabă să confrunţi acest lucru, mustrînd pe cel ce-l fac şi încearcă să explici elevului că mita nu este  nicidecum o soluţie pentru obţinerea notelor şi că acesta îi va afecta dezvoltarea lui de mai departe şi va afecta şi societatea în care trăim, de aceea vorbeşte-i elevului că unica soluţie în situaţia în care s-a pomenit este să recupereze timpul pierdut învăţînd şi avînd o atitudine serioasă faţă de studii.

Ca şi concluzie, vreau să subliniez faptul că numai evaluînd corect , zideşti viitorul ţării care este şi viitorul tău şi al copiilor tăi!!!

De ce este important să te autodisciplinezi?

                                      Astăzi , la Străşeni, a avut loc seminarul republican regional de centru , la care  au participat cluburile de taekwon-do „Elohim” (Străşeni) şi „Dunamis„(Călăraşi). Pentru partea spirituală am alcătuit şi predat o lecţie care vorbeşte despre importanţa autodisciplinării . Autodisciplinarea este una din cele mai importante calităţi pe care trebuie să le aibă un sportiv şi nu numai. M-am gîndit că este bine să completeze această lecţie oricine, de aceea am plasat-o aici pentru cei care sunt interesaţi de acest subiect.

      În ultima periodă se simte o tendinţă tot mai mare între rîndurile tinerilor de a neglija tot mai mult autodisciplinarea şi importanţa ei.

      La această lecţie vom vedea importanţa atît autodisciplinării şi care sunt rezultatele ei, cît şi  lipsa disciplinării. Completează  tabelul de mai  jos , cercetînd fiecare trimitere biblică propusă.

 

Disciplina şi  efectele ei	Lenevia şi efectele ei	Exemple
Proverbe 6:6-11 Prov.10:4 Prov. 15:19 Prov. 24:30-34 Prov. 26:13 Eclesiastul 10:18	Proverbe 6:6-11 Prov.10:4 Prov. 15:19 Prov. 24:30-34 Prov. 26:13 Eclesiastul 10:18	1 Corinteni 14:33 Ioan 5:17

         Concluzii:

 

         Aplicare:

1.Ce fel de om eşti tu ?

 

2.Eşti un om disciplinat sau leneş?

 

3.Ilustrezi tu caracterul lui Dumnezeu?

 

4.Ce trebuie să faci ca să fii un om disciplinat?

 

Figuri de stil (personificarea)

     În articolul de azi vreau să analizez o altă figură de stil şi anume personificarea, care este şi ea una destul de des întîlnită în limba noastră. Personificarea este o figură de stil prin care  lucrurilor, obiectelor, fiinţelor necuvîntătoare  li se atribuie înşuşiri umane. Ea ilustrează comunicarea om-natură şi se realizează, de obicei, cu ajutorul verbelor şi adverbelor.

De exemplu:

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mîinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia  despre el.” (Psalmul 19:1-2)

Din exemplul de mai sus vedem că substantivelor :cer, întindere, zi, noapte  li se atribuie calităţi umane ca: a spune, a vesti, a istorisi, a da de ştire, care sunt specifice doar omului. Este vorba , deci, de mai multe personificări aici, cu scopul de a personaliza  natura  pentru a  arăta că toată creaţia îi dă slavă lui Dumnezeu. Cu atît mai mult omul , care este o fiinţă vorbitoare, trebuie să -I dea slavă.

Un alt exemplu de personificare poate fi :

„Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea , şi pot născoci cele mai chibzuite planuri” (Proverbe 8:12)

În acest exemplu este personificată înţelepciunea.Ei i se atribuie calităţi umane ca: a vorbi ,a avea o locuinţă, a născoci planuri , a chibzui, însuşiri  caracteristice omului.  

Din ambele exemple remarcăm că personificarea  se formează preponderent cu ajutorul verbelor.

Urmăreşte următoarele articole pentru a  afla alte figuri de stil .

Ziua de naştere a lui Sergiu Balan

     Astăzi, 4 decembrie  este ziua de naştere a vicepreşedintelui Federaţiei Naţionale de Taekwon-do GTF Sergiu Balan . Ne bucurăm mult că-l avem ca şi învăţător tehnic foarte talentat în Federaţie, este unul din cei la care apelăm de fiecare dată cînd avem întrebări, este un foarte bun organizator şi un iscusit administrator. Numele lui este legat de numeroase competiţii naţionale şi internaţionale. Este un învăţător deosebit, un maiestru al taeKwon-do-ului (V Dan), un soţ model, un creştin dedicat şi un părinte iubitor. Cu această ocazie, atît familia noastră , cît şi întreg clubul „Dunamis” vrea să-i aducă cele mai calde urări de bine, de sănătate( fără de care un sportiv nu poate să se realizeze), împlinire în ceea ce face, cît mai mulţi ucenici ascultători, realizări fructuoase pe plan personal şi profesional. Vrem să-i mulţumim pentru tot ceea ce ne-a învăţat  şi  investeşte în noi , pentru răbdarea cu care ne tratează şi neobositul lui efort de a promova arta taeKwon-do în ţară şi peste hotarele ei.  Îl apreciem şi-l respectăm mult !!! Dumnezeu să-ţi  răsplătească munca şi să-ţi  dea ani frumoşi şi împliniţi!!!