Gramatica limbii române îl încadrează în categoria verbelor unipersonale (pers. a 3-a sg. și pl.) și impersonale (exprimând ideea de necesitate / nevoie). Mai jos, prezint paradigma conjugării acestuia la moduri și timpuri diferite:
Indicativ prezent – trebuie – la toate persoanele. Verbul care urmează după trebuie se acordă cu subiectul, după cum se vede mai jos:
- eu trebuie să dau noi trebuie să dăm
- tu trebuie să dai voi trebuie să dați
- el trebuie să dea ei trebuie să dea
- Incorect: el trebuiește, ei trebuiesc.
La indicativ imprefect: trebuia, trebuiau.
- eu trebuia să știu noi trebuia să știm
- tu trebuia să știi voi trebuia să știți
- el trebuia să știe ei trebuiau să știe
Indicativ perfect compus: a trebuit, au trebuit.
- eu a trebuit să aflu noi a trebuit să aflăm
- tu a trebuit să afli voi a trebuit să aflați
- el a trebuit să afle ei au trebuit să afle
Mai dificil de redat o paradigmă pentru perfectul simplu și pentru mai mult ca perfect. Sunt, în general, date formele:
– perfect simplu: el trebui să adune / ei trebuiră să adune
– mai mult ca perfect: el trebuise să vină / ei trebuiseră să vină.
Indicativ viitor: va trebui, vor trebui.
- eu va trebui să am noi va trebui să avem
- tu va trebui să ai voi va trebui să aveți
- el va trebui să aibă ei vor trebui să aibă
Condițional-optativ prezent: ar trebui.
- eu ar trebui să fiu noi ar trebui să fim
- tu ar trebui să fii voi ar trebui să fiți
- el ar trebui să fie ei ar trebui să fie
Condițional-optativ perfect: ar fi trebuit.
- eu ar fi trebuit să iau noi ar fi trebuit să luăm
- tu ar fi trebuit să iei voi ar fi trebuit să luați
- el ar fi trebuit să ia ei ar fi trebuit să ia
Conjunctiv prezent: să trebuiască.
Conjunctiv perfect: să fi trebuit.
Gerunziu: trebuind.
Supin: de trebuit.
Atenție cum se face acordul (la trecut și la viitor) când există un pronume în dativ în fața verbului a trebui:
- Mi-a trebuit un calculator.
- Mi-au trebuit două calculatoare.
- Îi va trebui un formular.
- Îi vor trebui mai multe formulare.
Să scriem și să vorbim corect!
Ghenadie & Diana Curbet 
Considerand ca verbul, impersonal fiind, exprima o necesitate si daca ar fi inlocuit cu „a fi necesar”, care nu ar suporta modificari la nicio persoana a fiecarui timp al conjugarii, de ce nu ar fi corect ca, de exemplu, la indicativ imprfect pers. 3 pl. sa aiba tot forma „ei trebuia sa stie” sinonim cu „era necesar sa stie” sau daca nu, pers 1 pl. sa aiba forma „noi trebuiam sa stim” nefiind mai putin corect decat „ei trebuiau sa stie” . Acelasi lucru se observa si la indicativ viitor, unde ar putea fi corect” noi vom trebui sa avem”(va fi necesar sa avem) la fel cum la pers 3 ar pute fi pastrata forma „ei va trebui sa aiba”(va fi necesar sa aiba) . Sa nu mai vorbim ca la perfect simplu si m.m.c.p. le-ati lasat in vazduh. Cum ati crede ca ne putem descurca noi oltenii, „utilizatori” de perfect simplu? Desigur ca ne-am obisnuit cu formele prezentate de gramatica si asta pentru faptul ca suna bine in vorbire, dar nu se pot incadra intr-o regula, care sa aiba o logica, ce ar usura invatarea limbii noastre, chiar si de catre noi nativii, nu numai de straini . Si avem destule neclaritati la care s-ar mai putea lucra. E o parere,