Tag Archives: acordul

Cum folosim verbul A TREBUI ?

Gramatica limbii române îl încadrează în categoria verbelor unipersonale (pers. a 3-a sg. și pl.) și impersonale (exprimând ideea de necesitate / nevoie). Mai jos,  prezint paradigma conjugării acestuia la moduri și timpuri diferite:

Indicativ prezenttrebuie – la toate persoanele. Verbul care urmează după trebuie se acordă cu subiectul, după cum se vede mai jos:

  • eu trebuie să dau    noi trebuie să dăm
  • tu trebuie să dai      voi trebuie să dați
  • el trebuie să dea      ei trebuie să dea
  • Incorectel trebuiește, ei trebuiesc.

La indicativ imprefect: trebuia, trebuiau.

  • eu trebuia să știu      noi trebuia să știm
  • tu trebuia să știi        voi trebuia să știți
  • el trebuia să știe        ei trebuiau să știe

Indicativ perfect compus: a trebuit, au trebuit.

  • eu a trebuit să aflu      noi a trebuit să aflăm
  • tu a trebuit să afli        voi a trebuit să aflați
  • el a trebuit să afle          ei au trebuit să afle

Mai dificil de redat o paradigmă pentru perfectul simplu și pentru mai mult ca perfect. Sunt, în general, date formele:

perfect simplu: el trebui să adune / ei trebuiră să adune

mai mult ca perfect: el trebuise să vină / ei trebuiseră să vină.

Indicativ viitor: va trebui, vor trebui.

  • eu va trebui să am       noi va trebui să avem
  • tu va trebui să ai          voi va trebui să aveți
  • el va trebui să aibă       ei vor trebui să aibă

Condițional-optativ prezent: ar trebui.

  • eu ar trebui să fiu       noi ar trebui să fim
  • tu ar trebui să fii        voi ar trebui să fiți
  • el ar trebui să fie        ei ar trebui să fie

Condițional-optativ perfect: ar fi trebuit.

  • eu ar fi trebuit să iau              noi ar fi trebuit să luăm
  • tu ar fi trebuit să iei                voi ar fi trebuit să luați
  • el ar fi trebuit să ia                  ei ar fi trebuit să ia

Conjunctiv prezent: să trebuiască.

Conjunctiv perfect: să fi trebuit.

Gerunziu: trebuind.

Supin: de trebuit.

Atenție cum se face acordul (la trecut și la viitor) când există un pronume în dativ în fața verbului a trebui:

  • Mi-a trebuit un calculator.
  • Mi-au trebuit două calculatoare.
  • Îi va trebui un formular.
  • Îi vor trebui mai multe formulare.

Să scriem și să vorbim corect!