Majoritatea ESTE sau SUNT: cum folosim corect?

      “Majoritatea” este un substantiv colectiv, pentru că, deși din punct de vedere gramatical este la singular, se referă la mai multe obiecte.
Alte substantive din aceeași categorie ar mai fi: grup, grămadă, mulțime sau altele mai puțin cunoscute ca șleahtă, camarilă, droaie etc.

În cazul în care întâlnim astfel de substantive, putem vorbi despre acordul logic (semantic sau de înțeles). Acesta apare atunci când subiectul este exprimat printr-un substantiv colectiv, iar verbul are mai multă logică să fie la plural.
Regula sună așa:
– dacă substantivul se referă la noțiunea de mai multe persoane, este la plural;
– dacă se referă la grup sau mulțime, este la singular.

Și pentru că regula nu este chiar explicită, vă propun următoarea alternativă:
– dacă substantivul “majoritatea” are pe lângă el un atribut la plural (sau dacă acesta este implicit), atunci folosim și verbul la plural;
– dacă substantivul este singur și propoziția are sens fără vreun atribut, putem lăsa verbul la singular.

De exemplu:

• Majoritatea românilor sunt săraci.
• La ore s-au prezentat  70 de studenți. Majoritatea (studenților) sunt anul IV.
• Majoritatea parlamentară au decis.
• Majoritatea s-a impus.
• Majoritatea au fost trimiși acasă.
• Majoritatea a votat împotrivă.

 

Să vorbim și să scriem corect!

MERCI / MERSI: cum se scrie corect?

Acest neologism, provenit din limba franceză, nu provoacă discuții când este vorba de pronunțarea corectă a acestuia, dar confuzii au loc atunci când este vorba de ortografierea lui. Mulți din vorbitorii limbii române preferă să scrie “Merci” atunci când îşi exprimă recunoştința pentru ceva anume şi fac acest lucru scriind interjecția “Merci”, exact cum se scrie în limba franceză, cu penultima litera “c”. Ca să fim siguri care formă este cea corectă, este absolut obligatoriu să consultăm dicționarul explicativ și cel ortografic. Iată cum este prezentat acest cuvânt în dicționarul explicativ:

MERSÍ interj. (Franțuzism) Mulțumesc. – Din fr. merci.

Trebuie să reținem că după modul în care sunt importate în limba română, putem împărți cuvintele în două categorii:
-cele care își păstrează forma.
– cele care își adaptează forma pentru limba română.

În prima categorie amintim cuvântul weekend (pe care ar fi ridicol să îl scriem uichend).

În a doua categorie îl includem pe mersi.

Iată cum este prezentat acest cuvânt în dicționarul ortografic:

 Mersi (fam.)interjecție

Deci, ambele dicționare prezintă forma MERSI,  forma merci nu există.

Apoi, trebuie să știm  că interjecția “Merci” din limba franceză, fiind de  mult timp în circulație la noi, a suferit o transformare de-a lungul timpului, iar penultima literă “c” a fost înlocuită cu litera “s”, corespondenta sunetului respectiv din limba româna.

Așadar , scriem:

Mersi pentru sprijinul acordat în momentele dificile.

Mersi pentru sfatul înțelept pe care mi l-ai oferit la timp.

Să scriem corect!

Sorei sau surorii: cum e corect?

Substantivul feminin soră, folosit la cazul genitiv-dativ, deseori primește forme inexistente în limba română.

De exemplu:

 Am dat sorei mele sfaturile necesare.

Cartea aceasta interesantă este a sorei mele.

La declinarea acestui substantiv, vedem că această formă- sorei -nu există, varianta corectă este surorii.

Substantivele feminine formează genitivul / dativul pornind de la varianta de plural. Așadar avem:
mamă (N / Ac. sg.) -> mame (N / Ac. pl.) -> mamei (G / D sg.), nu mamăi sau mamii
fată (N / Ac. sg.) -> fete (N / Ac. pl.) -> fetei (G / D sg.), nu fatăi sau fetii
soră (N / Ac. sg.) -> surori (N / Ac. pl.) -> surorii (G / D sg.), nu sorei sau sorăi

De reținut! O excepție de la regula de mai sus apare când avem de-a face cu substantivul soră cu semnificația de infirmieră. În această situație varianta corectă pentru genitiv / dativ este sorei chiar dacă pluralul este surori.

Deci , scriem și spunem corect:

Am dat surorii mele sfaturile necesare.

Cartea aceasta interesantă este a surorii mele.

Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit. (Ezechiel 16:49)

Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. (Facerea 29:13)

Să scriem și să vorbim corect!