Monthly Archives: Aprilie 2013

Isus este Lumina lumii. Sunt eu lumină în lume?

În Evanghelia după Ioan , în capitolul 1, 8, 9  Domnul Isus spune că El este Lumina lumii și că a venit să aducă lumină și să înlăture întunericul. Cei care cred în Isus și-L urmează , „nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieții.” (Ioan.8:12). Această învățătură este dată de Domnul Isus când se afla la Templu în timpul sărbătorii Corturilor, când erau aprinse lămpi mari , care să amintească poporului cum Dumnezeu l-a condus pe Israel prin pustie cu ajutorul stâlpului de foc.

Incandescent_light_1783785cResponsabilitatea celui care se numește creștin este să fie lumină și să umble în lumină, să aibă  un trai în lumină, despărțit de păcat și rău,  un trai în sfințenie. Prin aceasta se deosebește viața unui creștin de viața celorlalți oameni. În Efeseni 5:8 creștinii sunt numiți de apostolul Pavel „copii ai luminii”, iar „roada luminii stă în bunătate, neprihănire și adevăr.”(v.9). Un copil al luminii va face discernământ între ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și ceea ce nu este plăcut, dintre ceea ce este curat și necurat, „nu va lua parte la lucrările neroditoare ale întunericulu, ba încă le va osândi”(v.11). Pe de altă parte, fiindcă este lumină, nu va ținea ascunsă aceasta și o va scoate la iveală și această lumină va fi remarcată de toți, așa cum este remarcată de orice ochi lampa electrică, care niciodată nu a fost pusă într-un loc ascuns, ci este întotdeauna sus și la vederea tuturor ca să strălucească prin lumina ei.

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare creștin ca și copil al luminii să umblăm în lumină și să conducem pe alții la lumină!

Supunerea față de autorități-un indicator al sfințeniei

Azi am finisat lecția a 4-a din cursul de studiu biblic „Tu aparții lui Dumnezeu: trăiește o viață sfântă!” În această lecție am învățat despre două  indicatoare ale sfințeniei, iar una din ele este supunerea față de autorități. Iată care sunt textele pe care le-am studiat:

 Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de El să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști. Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu. Cinstiți pe toți oamenii, iubiți pe frați; temeți-vă de Dumnezeu; dați cinste împăratului! (1 Petru 2: 13-17)

și

Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.De aceea, cine se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii puse de Dumnezeu; și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ți fie frică de stăpânire? Fă binele și vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea, trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci și din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. Dași tuturor ce sunteți datori să dați: cui datorați birul, dați-i birul; cui datorați vama, dați-i vama; cui datorați frica, dați-i frica; cui datorați cinstea, dați-i cinstea.(Romani 13: 1-7).

  • imagesDin observarea acestor 2 pasaje, am învățat următoarele lucruri importante pentru mine:
  • *credincioșii(aceștia sunt destinatarii cărora le scrie apostolul Petru și Pavel) sunt chemați să fie supuși oricărei stăpâniri omenești, începând cu cei mai mari din casa ta și finisând cu președintele țării;
  • *aceasta o facem pentru Domnul;
  • *aceasta înseamnă să facem ce este bine;
  • *aceasta înseamnă să împlinim voia lui Dumnezeu și astfel astupăm gura oamenilor neștiutori și proști;
  • *dregătorii(conducătorii, înalt funcționarii, cei din justiție) sunt trimiși de Dumnezeu ca să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei ce fac binele;
  • -trebuie să le dăm cinstea cuvenită;
  • -aceasta este responsabilitatea oricărui cetățean de a fi supus autorităților;
  • -nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu;
  • -stăpânirile sunt rânduite de Dumnezeu ;
  • -împotrivirea față de stăpâniri este egalată cu împotrivirea față de Dumnezeu;
  • -există o pedeapsă pentru cei care se împotrivesc acestora-își vor lua osânda;
  • -dregătorii sunt de temut pentru o faptă rea pe care o facem, dar făcând una bună vom primi laude de la ea;
  • -dregătorul este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele omului;
  • -el este în slujba lui Dumnezeu ca să:
  • *să-L răzbune
  • *să pedepsească pe cel ce face rău;
  • -trebuie să fim supuși nu doar pentru că vom fi pedepsiți dacă nu ne supunem, dar și din îndemnul cugetului;
  • -plata birurilor, vămilor și altor taxe face parte din supunere;
  • -arătarea fricii, cinstei este o datorie a fiecăruia.

Ca și creștini, numiți de Dumnezeu, seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, trebuie ca comportamentul nostru să arate și supunere față de autorități, nu avem dreptul să nesocotim autoritatea pământească rânduită de Dumnezeu peste noi spre binele nostru. Realizând că orice stăpânire vine de la Dumnezeu, vom alege să cinstim orice stăpânire și astfel onorăm pe Dumnezeu. Pe de altă parte, știind că sunt pus într-o poziție de autoritate , trebuie să-mi îndeplinisesc bine slujba la care m-a rânduit Dumnezeu.

Capcanele ortografiei(deal /de-al)

DEAL este un cuvânt care are un înțeles deplin. Este substantiv comun și înseamnă formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarței pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina.

De exemplu:

Și-au zidit și ei înălțimi cu stâlpi închinați idolilor și Astarteei pe orice deal înalt și sub orice copac verde. (1 Împărați 14:23)

Și anume, când i-am dus în țara pe care jurasem că le-o voi da și ei și-au aruncat ochii spre orice deal înalt și spre orice copac stufos, acolo și-au adus jertfele, acolo și-au adus darurile de mâncare care Mă mâniau, acolo și-au ars miresmele de un miros plăcut și acolo și-au turnat jertfele de băutură. (Ezechiel 20:28)

Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate și drumurile zgrunțuroase vor fi netezite. (Luca 3:5)

DE-AL se scrie cu cratimă, deoarece indică două cuvinte (prepoziție și articol genitival) care se rostesc într-o silabă.

De exemplu:

Iael, nevasta lui Heber, a luat un țărus de-al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el și i-a bătut țărușul în tâmplă, așa că a răspuns până în pământ. El adormise adânc și era rupt de oboseală și a murit. (Judecători 4:21

Fiecare avea patru fețe; fața celui dintâi era o față de heruvim; fața celui de-al doilea, o față de om; a celui de-al treilea, o față de leu și a celui de-al patrulea, o față de vultur. (Ezechiel 10:14)

 

Să scriem corect!

 

 

Când scriem CĂI și când scriem CĂ-I?

        CĂI  se scrie fără cratimă, căci este un cuvânt care are înțeles deplin. El poate fi:

-substantiv comun, feminin, plural, nearticulat;

-verb-a se căi– a regreta, a-și recunoaște greșeala.

De exemplu :

„Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite și călătorii apucau pe căi strâmbe. (Judecători 5:6)

Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.  (Proverbe 10:9)

Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite.  (Proverbe 28:6)

Atunci Domnul S-a căit de lucrul acesta: „Nu se va întâmpla una ca aceasta, a zis Domnul.” (Amos 7:3)

Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor. (Matei 27:3)

CĂ-I se scrie prin cratimă , deoarece se rostesc într-o singură silabă două cuvinte: -conjuncție  și i– forma populară a verbului a fi la modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular, pronume personal, persoana a III-a, plural, cazul dativ, forma neaccentuată.

De exemplu:

Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine și lui ziua. (Psalmul 37:13)

David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel și că-i ridica împărăția din pricina poporului Său, Israel. (2 Samuel 5:12)

 Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduința pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. (2 Regi 8:19)

 

Să scriem corect!