Monthly Archives: Mai 2011

Sfaturi pentru absolvenţi

Dacă eşti absolvent şi eşti în prag de examene, îţi recomand să citeşti aceste două articole şi să te raportezi corect la viitoarele examene: https://ghenadiana.wordpress.com/2009/06/01/sfaturi-pentru-elevi-la-examene-de-absolvire/  ,

http://www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/cum-sa-te-pregatesti-de-examene-fara-sa-te-stresezi.

Al lui sau al său: cum e corect?

Întrebare:

Cum este corect:  orarul lui sau al său?

Din întrebare îmi dau seama ca este vorba de folosirea corectă a pronumelui personal şi  a pronumelui posesiv la persoana a III-a , cazul genitiv. Această utilizare nu este condamnabilă, căci se poate spune:

Ai săi sunt acasă şi ai lui sunt acasă. Fratele lui e student şi fratele său e student.

În cazurile când se creează echivocuri ar trebui ca său, sa, săi , sale să fie utilizate în legătură cu posesorulsubiect, iar lui, ei, lorîn legătură cu atributul sau complementul.

De exemplu:     Gheorghe e mare amator de literatură şi-l admiră mai ales pe Mihail Sadoveanu, colecţionează diverse ediţii de ale lui.

Dacă în această frază ar fi fost sale , ar fi apărut un sens echivoc(ale cui ediţii: ale lui Gheorghe sau ale lui Sadoveanu?)

Alteori se preferă formele  lui,ei , fiindcă acestea se acordă în gen şi număr cu numele posesorului.

Pentru fiecare clipă de Gabi Iluţ

Să nu uităm să fim mulţumitori Celui care ne-a creat , ne iubeşte şi ne dă toate lucrurile din belşug!

Creaţie proprie în urma studierii cursului Apocalipsa I

Această poezie a fost compusă de Marcela Lipcan, în urma studierii cursului de studiu biblic inductiv Apocalipsa , partea I,  în cadrul întrunirilor de tineret de la biserica din Călăraşi.  Acest manual se axează pe mesajul Domnului Isus către cele 7 biserici din Asia. Vă recomand s-o citiţi, dar mai mult de atât, să studiaţi acest curs.

Vai ce noapte tulburată am avut

Greu de descris

Nici nu ştiu: au fost vedenii,

Prezentate ca un vis?

Iată visul meu de-atuncea

Nu îl pot uita şi-acum

Mi s-a-ntipărit în minte,

Ca un fel de mare zbucium.

Deşi era-n plină noapte,

Totul brusc s-a luminat

Şi de jos eu sus văzut-am

Pe un sfânt cu un strai curat.

El striga, spunea întruna:

„Fericiţi vor fi acei

Ce ascultă şi-mplineşte

Cuvintele acestei proorocii”

M-am apropiat mai tare

Să aud ce mai vorbea

Şi am mai zărit atuncea

Pe un rob care spunea:

„Eu, Ioan, fratele vostru,

Care sunt părtaş cu voi

Şi-n necaz şi-n suferinţă

Până-n ziua de apoi,

Mă aflam pe-un ostrov Patmos,

Auzind în urma mea

Ca o trâmbiţă puternic

Un glas astfel  ce zicea:

„Eu sunt Alfa şi Omega,

Cel dintâi, cel de sfârşit

Iată scrie într-o carte

Ce-ai văzut şi auzit!

Cartea aceasta-n proorocie

S-o trimiţi bisericii

Începând de-aicea

Până-n Laodicea!”

Eu , Ioan , fratele vostru

M-am întors atunci grăbit

Ca să văd cine-mi vorbise…

Şi-o minune am zărit!

Şapte sfeşnice-n picioare

Şi pe  Fiul Omului

Îmbrăcat c-o haină lungă

Cu ochii ca para focului.

Faţa Lui era un soare

Iar din gura Lui ieşea

O sabie ascuţită cu un

Glas care-mi vuia!

Când l-am zărit cu-n efort,

Am căzut la picioarele Lui ca mort.

El şi-a-ntins mâna spre mine

Şi mi-a zis:”O, nu te teme!”

Eu ţin cheile porţilor

Din Locuinţa Morţilor.

Scrie  dar ce ai văzut

Ce va fi ,ce va veni!

Iată cele şapte sfeşnice

Sunt şapte biserici

Scrie această proorocie

Şi să ia aminte când le-o predici”.

Şi din nou El astfel zise:

„Eu pe tine te-am ales.

Ştiu răbdarea, suferinţa

Osteneala ta, Efes.

Vezi-nainte, mergi cu râvnă,

Să nu cazi , tare rămâi,

Însă am ceva-mpotrivă:

Unde-i dragostea dintâi?

Pocăieşte-te acuma şi întoarce-te-napoi,

Altfel voi veni la tine

Şi voi lua sfeşnicul

Dintre voi,

Celui ce va fi statornic,

Biruind greul suferinţii

Îi voi da ca să mănânce

Din rodul pomului vieţii.

Iar bisericii din Smirna,

Spune Cel ce-i înviat,

Ştiu necazul, sărăcia

Batjocurile ce-ai îndurat.

De aceea iată-n slavă

Celui ce va birui

Îi voi da cununa vieţii

Şi fiul Meu se va numi.

Celor din Pergam El zise:

„Ştiu şi locuinţa ta ,

Ştiu durerea , vă ştiu chinul,

Dar mare vă va fi răsplata.

Bisericii din Tiatira,

Spune Fiul Omului,

Tu o laşi pe Isabela

Să înveţe să se închine cu tot ce are idolului.

Iar de ţine-ţi cu tărie

Ce aveţi pân-voi veni

Cârmuire peste neamuri

Voi da celui ce va birui!

Iată şi celor din Sardes

Spune Domnu-biruinţă,

Tu crezi că numele-ţi trăieşte,

Însă mort eşti în credinţă.

Ţine şi te pocăieşte

Că de altfel voi veni

Ca un hoţ la miezul nopţii

Într-un ceas ce nu-l vei şti.

Celui ce va birui la capăt

În haine albe-l va îmbrăca

Numele-i în cartea vieţii

Scris pe veci va rămânea!

Cel Sfânt, Cel Atotputernic,

Spune şi Filadelfiei,

„Iată ţi-am deschis o uşă

Şi numai Eu am cheile ei,

Ca-i păzit cuvântul răbdării,

Te voi scuti de ceasul încercării.

Păstrează-te curată, Filadelfia,

Ca cununa nimeni să nu-ţi ia.

Şi iată ce zice Cel credincios:

„O, tu , Laodice-mi vei fi de folos.

Ştiu  faptele tale, ştiu tot ce gândeşti

Şi văd că-n credinţă tu mai zăboveşti.

Nu eşti nici în clocot , nu eşti nici râvnos

De aceea Laodice, te voi arunca jos.

Luaţi de la Mine aur curat şi astfel

Tu fi-vei cu mult mai bogat.

Luaţi  haine albe, luaţi doftorie şi clară

Privirea-n credinţă să fie

Căci Eu pot să mustru şi să pedepsesc

Pe omul acela pe care-l iubesc.

O!Tu , Laodice, fii gata , fii treaz

Ca să fii cu mine biruitor şi viteaz,

Că cel ce biruie pân la sfârşit,

Va dăinui cu mine necontenit.

Cine are urechi să asculte Duhul

Ce-a spus Bisericilor prin tot văzduhul!

Şi iată că mare mi-a fost mirarea ,

Dumnezeu cu a Sa mare-ndurare,

M-a lăsat  să mă trezesc din visul senin,

Cunoscându-L mai mult pe Cel ce-i Amin!

Ce legătură este între Taekwon-do şi creştinism?

Fiindcă sunt antrenor de taekwon-do , conduc un club sportiv  în cadrul căruia studiem  Sfintele Scripturi, mulţi mă întreabă ce legătură poate exista dintre acest tip de sport şi  creştinism. Vă recomand să citiţi cu atenţie acest articol  http://www.moldovacrestina.net/sport/taekwondo/legatura-arte-martiale-biblie-evanghelie-crestinism/    şi să vă expuneţi părerea.

Sursa: http://www.moldovacrestina.net

De ce cei ce cred în Isus Hristos se botează?

Am întâlnit  multe persoane care, începând să studieze Sfintele Scripturi ,le apar întrebări cu privire la botez:  Care este rostul botezului pentru maturi? Voi fi mântuit dacă nu mă botez?  Cât timp trebuie să treacă de la pocăinţă până la botez?

1.   Ca să împlinească porunca lui Dumnezeu

Înainte de a se înălţa la cer, Domnul Isus S-a apropiat de ucenici şi le-a zis:

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.(Matei 28:19-20).

În acest text vedem că trebuie să fie botezaţi cei ce deja fac parte  din categoria de ucenici ai Domnului Isus Hristos. Iar ca să fii ucenic este nevoie ca să ne naşti din nou, intrând în legământ cu Domnul Isus. Acest lucru este se întâmplă când te pocăieşti.

În Evanghelia după Marcu, evanghelistul vine cu o completare:

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.(Marcu 16:15-16)

Pentru a împlini porunca Domnului Isus trebuie să se ţină seama de câteva aspecte:

  • Să audă şi să înţeleagă  Evanghelia Domnului Isus, de aceea botezaţi trebuie să fie cei maturi, căci pruncii  nu pot înţelege Evanghelia şi nu pot lua singuri decizia de a crede şi a împlini porunca
  • Să creadă Cuvântul (Evanghelia) şi să-l trăiască,  devenind un om nou, cu o gândire nouă, adică născut din nou.

Nu este un act bazat pe emoţii, ci pe cunoaşterea adevărului lui Dumnezeu şi acceptării lui în viaţa ta. Este un pas conştient cu o dorinţă sinceră de a împlini poruncile lui Dumnezeu, iar botezul este prima dintre ele.

2.   Ca să mărturisească public că este un om mântuit.

Apostolul Petru, în prima sa epistolă ,scrie aşa despre botez:

„Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21).

Prin acest text autorul menţionează câteva adevăruri:

  • Botezul nu ne curăţeşte de păcate, deci respectiv nici nu poate să ne mântuiască de ele. Prin botez nu sunt iertate păcatele noastre.
  • El este doar o mărturie a faptului că cugetul nostru deja este curat de păcate. La botez vin cei care au fost iertaţi prin învierea Domnului Isus, prin credinţă.

Iar apostolul Pavel când scrie Bisericii din Roma dă o explicaţie mai detaliată:

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. (Romani 6:4-7)

Ceea ce înseamnă că prin botez credincioşii ilustrează că au murit spiritual pentru păcat şi prin naşterea din nou am fost izbăviţi de sub puterea şi pedeapsa păcatului. Dumnezeu să ne ajute ca fiecare dintre noi să credem în Domnul Isus, să fim născuţi din nou şi să ne botezăm aşa cum ne-a poruncit Domnul Isus Hristos ca să fim mântuiţi.

Conjugarea corectă a verbului „a vrea” la timpul prezent

Fiindcă am întâlnit o folosire greşită a verbului  a vrea , voi prezenta mai jos conjugarea acestui verb la modul indicativ, timpul prezent:

Eu vreau, voiesc    tu vrei, voieşti      el, ea  vrea, voieşte

Noi vrem, voim    voi vreţi, voiţi        ei, ele vor, voiesc