Această poezie a fost compusă de Marcela Lipcan, în urma studierii cursului de studiu biblic inductiv Apocalipsa , partea I, în cadrul întrunirilor de tineret de la biserica din Călăraşi. Acest manual se axează pe mesajul Domnului Isus către cele 7 biserici din Asia. Vă recomand s-o citiţi, dar mai mult de atât, să studiaţi acest curs.
Vai ce noapte tulburată am avut
Greu de descris
Nici nu ştiu: au fost vedenii,
Prezentate ca un vis?
Iată visul meu de-atuncea
Nu îl pot uita şi-acum
Mi s-a-ntipărit în minte,
Ca un fel de mare zbucium.
Deşi era-n plină noapte,
Totul brusc s-a luminat
Şi de jos eu sus văzut-am
Pe un sfânt cu un strai curat.
El striga, spunea întruna:
„Fericiţi vor fi acei
Ce ascultă şi-mplineşte
Cuvintele acestei proorocii”
M-am apropiat mai tare
Să aud ce mai vorbea
Şi am mai zărit atuncea
Pe un rob care spunea:
„Eu, Ioan, fratele vostru,
Care sunt părtaş cu voi
Şi-n necaz şi-n suferinţă
Până-n ziua de apoi,
Mă aflam pe-un ostrov Patmos,
Auzind în urma mea
Ca o trâmbiţă puternic
Un glas astfel ce zicea:
„Eu sunt Alfa şi Omega,
Cel dintâi, cel de sfârşit
Iată scrie într-o carte
Ce-ai văzut şi auzit!
Cartea aceasta-n proorocie
S-o trimiţi bisericii
Începând de-aicea
Până-n Laodicea!”
Eu , Ioan , fratele vostru
M-am întors atunci grăbit
Ca să văd cine-mi vorbise…
Şi-o minune am zărit!
Şapte sfeşnice-n picioare
Şi pe Fiul Omului
Îmbrăcat c-o haină lungă
Cu ochii ca para focului.
Faţa Lui era un soare
Iar din gura Lui ieşea
O sabie ascuţită cu un
Glas care-mi vuia!
Când l-am zărit cu-n efort,
Am căzut la picioarele Lui ca mort.
El şi-a-ntins mâna spre mine
Şi mi-a zis:”O, nu te teme!”
Eu ţin cheile porţilor
Din Locuinţa Morţilor.
Scrie dar ce ai văzut
Ce va fi ,ce va veni!
Iată cele şapte sfeşnice
Sunt şapte biserici
Scrie această proorocie
Şi să ia aminte când le-o predici”.
Şi din nou El astfel zise:
„Eu pe tine te-am ales.
Ştiu răbdarea, suferinţa
Osteneala ta, Efes.
Vezi-nainte, mergi cu râvnă,
Să nu cazi , tare rămâi,
Însă am ceva-mpotrivă:
Unde-i dragostea dintâi?
Pocăieşte-te acuma şi întoarce-te-napoi,
Altfel voi veni la tine
Şi voi lua sfeşnicul
Dintre voi,
Celui ce va fi statornic,
Biruind greul suferinţii
Îi voi da ca să mănânce
Din rodul pomului vieţii.
Iar bisericii din Smirna,
Spune Cel ce-i înviat,
Ştiu necazul, sărăcia
Batjocurile ce-ai îndurat.
De aceea iată-n slavă
Celui ce va birui
Îi voi da cununa vieţii
Şi fiul Meu se va numi.
Celor din Pergam El zise:
„Ştiu şi locuinţa ta ,
Ştiu durerea , vă ştiu chinul,
Dar mare vă va fi răsplata.
Bisericii din Tiatira,
Spune Fiul Omului,
Tu o laşi pe Isabela
Să înveţe să se închine cu tot ce are idolului.
Iar de ţine-ţi cu tărie
Ce aveţi pân-voi veni
Cârmuire peste neamuri
Voi da celui ce va birui!
Iată şi celor din Sardes
Spune Domnu-biruinţă,
Tu crezi că numele-ţi trăieşte,
Însă mort eşti în credinţă.
Ţine şi te pocăieşte
Că de altfel voi veni
Ca un hoţ la miezul nopţii
Într-un ceas ce nu-l vei şti.
Celui ce va birui la capăt
În haine albe-l va îmbrăca
Numele-i în cartea vieţii
Scris pe veci va rămânea!
Cel Sfânt, Cel Atotputernic,
Spune şi Filadelfiei,
„Iată ţi-am deschis o uşă
Şi numai Eu am cheile ei,
Ca-i păzit cuvântul răbdării,
Te voi scuti de ceasul încercării.
Păstrează-te curată, Filadelfia,
Ca cununa nimeni să nu-ţi ia.
Şi iată ce zice Cel credincios:
„O, tu , Laodice-mi vei fi de folos.
Ştiu faptele tale, ştiu tot ce gândeşti
Şi văd că-n credinţă tu mai zăboveşti.
Nu eşti nici în clocot , nu eşti nici râvnos
De aceea Laodice, te voi arunca jos.
Luaţi de la Mine aur curat şi astfel
Tu fi-vei cu mult mai bogat.
Luaţi haine albe, luaţi doftorie şi clară
Privirea-n credinţă să fie
Căci Eu pot să mustru şi să pedepsesc
Pe omul acela pe care-l iubesc.
O!Tu , Laodice, fii gata , fii treaz
Ca să fii cu mine biruitor şi viteaz,
Că cel ce biruie pân la sfârşit,
Va dăinui cu mine necontenit.
Cine are urechi să asculte Duhul
Ce-a spus Bisericilor prin tot văzduhul!
Şi iată că mare mi-a fost mirarea ,
Dumnezeu cu a Sa mare-ndurare,
M-a lăsat să mă trezesc din visul senin,
Cunoscându-L mai mult pe Cel ce-i Amin!