Creaţie proprie în urma studierii cursului Apocalipsa I

Această poezie a fost compusă de Marcela Lipcan, în urma studierii cursului de studiu biblic inductiv Apocalipsa , partea I,  în cadrul întrunirilor de tineret de la biserica din Călăraşi.  Acest manual se axează pe mesajul Domnului Isus către cele 7 biserici din Asia. Vă recomand s-o citiţi, dar mai mult de atât, să studiaţi acest curs.

Vai ce noapte tulburată am avut

Greu de descris

Nici nu ştiu: au fost vedenii,

Prezentate ca un vis?

Iată visul meu de-atuncea

Nu îl pot uita şi-acum

Mi s-a-ntipărit în minte,

Ca un fel de mare zbucium.

Deşi era-n plină noapte,

Totul brusc s-a luminat

Şi de jos eu sus văzut-am

Pe un sfânt cu un strai curat.

El striga, spunea întruna:

„Fericiţi vor fi acei

Ce ascultă şi-mplineşte

Cuvintele acestei proorocii”

M-am apropiat mai tare

Să aud ce mai vorbea

Şi am mai zărit atuncea

Pe un rob care spunea:

„Eu, Ioan, fratele vostru,

Care sunt părtaş cu voi

Şi-n necaz şi-n suferinţă

Până-n ziua de apoi,

Mă aflam pe-un ostrov Patmos,

Auzind în urma mea

Ca o trâmbiţă puternic

Un glas astfel  ce zicea:

„Eu sunt Alfa şi Omega,

Cel dintâi, cel de sfârşit

Iată scrie într-o carte

Ce-ai văzut şi auzit!

Cartea aceasta-n proorocie

S-o trimiţi bisericii

Începând de-aicea

Până-n Laodicea!”

Eu , Ioan , fratele vostru

M-am întors atunci grăbit

Ca să văd cine-mi vorbise…

Şi-o minune am zărit!

Şapte sfeşnice-n picioare

Şi pe  Fiul Omului

Îmbrăcat c-o haină lungă

Cu ochii ca para focului.

Faţa Lui era un soare

Iar din gura Lui ieşea

O sabie ascuţită cu un

Glas care-mi vuia!

Când l-am zărit cu-n efort,

Am căzut la picioarele Lui ca mort.

El şi-a-ntins mâna spre mine

Şi mi-a zis:”O, nu te teme!”

Eu ţin cheile porţilor

Din Locuinţa Morţilor.

Scrie  dar ce ai văzut

Ce va fi ,ce va veni!

Iată cele şapte sfeşnice

Sunt şapte biserici

Scrie această proorocie

Şi să ia aminte când le-o predici”.

Şi din nou El astfel zise:

„Eu pe tine te-am ales.

Ştiu răbdarea, suferinţa

Osteneala ta, Efes.

Vezi-nainte, mergi cu râvnă,

Să nu cazi , tare rămâi,

Însă am ceva-mpotrivă:

Unde-i dragostea dintâi?

Pocăieşte-te acuma şi întoarce-te-napoi,

Altfel voi veni la tine

Şi voi lua sfeşnicul

Dintre voi,

Celui ce va fi statornic,

Biruind greul suferinţii

Îi voi da ca să mănânce

Din rodul pomului vieţii.

Iar bisericii din Smirna,

Spune Cel ce-i înviat,

Ştiu necazul, sărăcia

Batjocurile ce-ai îndurat.

De aceea iată-n slavă

Celui ce va birui

Îi voi da cununa vieţii

Şi fiul Meu se va numi.

Celor din Pergam El zise:

„Ştiu şi locuinţa ta ,

Ştiu durerea , vă ştiu chinul,

Dar mare vă va fi răsplata.

Bisericii din Tiatira,

Spune Fiul Omului,

Tu o laşi pe Isabela

Să înveţe să se închine cu tot ce are idolului.

Iar de ţine-ţi cu tărie

Ce aveţi pân-voi veni

Cârmuire peste neamuri

Voi da celui ce va birui!

Iată şi celor din Sardes

Spune Domnu-biruinţă,

Tu crezi că numele-ţi trăieşte,

Însă mort eşti în credinţă.

Ţine şi te pocăieşte

Că de altfel voi veni

Ca un hoţ la miezul nopţii

Într-un ceas ce nu-l vei şti.

Celui ce va birui la capăt

În haine albe-l va îmbrăca

Numele-i în cartea vieţii

Scris pe veci va rămânea!

Cel Sfânt, Cel Atotputernic,

Spune şi Filadelfiei,

„Iată ţi-am deschis o uşă

Şi numai Eu am cheile ei,

Ca-i păzit cuvântul răbdării,

Te voi scuti de ceasul încercării.

Păstrează-te curată, Filadelfia,

Ca cununa nimeni să nu-ţi ia.

Şi iată ce zice Cel credincios:

„O, tu , Laodice-mi vei fi de folos.

Ştiu  faptele tale, ştiu tot ce gândeşti

Şi văd că-n credinţă tu mai zăboveşti.

Nu eşti nici în clocot , nu eşti nici râvnos

De aceea Laodice, te voi arunca jos.

Luaţi de la Mine aur curat şi astfel

Tu fi-vei cu mult mai bogat.

Luaţi  haine albe, luaţi doftorie şi clară

Privirea-n credinţă să fie

Căci Eu pot să mustru şi să pedepsesc

Pe omul acela pe care-l iubesc.

O!Tu , Laodice, fii gata , fii treaz

Ca să fii cu mine biruitor şi viteaz,

Că cel ce biruie pân la sfârşit,

Va dăinui cu mine necontenit.

Cine are urechi să asculte Duhul

Ce-a spus Bisericilor prin tot văzduhul!

Şi iată că mare mi-a fost mirarea ,

Dumnezeu cu a Sa mare-ndurare,

M-a lăsat  să mă trezesc din visul senin,

Cunoscându-L mai mult pe Cel ce-i Amin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s