Un pas greşit al Guvernului: adoptarea Legii Anti-discriminare

Cu  durere în suflet am citit zilele acestea despre  adoptarea de către Guvern a Legii  Anti-discriminare care a fost trimisă la Parlament spre aprobare  finală. Această lege intră  în vigoare din 1 iulie 2011, informează Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică http://www.mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=6523.

Nu pot înţelege cum s-a putut vota o astfel de lege într-o ţară care se consideră a fi 98% creştină?  Oare chiar cei de la Guvern sunt preocupaţi mai mult de situaţia economico-politică decât de moralitatea ţării? Oare chiar suntem obligaţi, numai că ne aflăm în spaţiul european, să acceptăm o astfel de lege?Oare nu au ţinut ei cont de cele 12.ooo de semnături acumulate împotriva acestei legi? Unde sunt promisiunile pe care le-au făcut fiecare partid cu privire la păstrarea integrităţii morale şi a familiei?

Este un mare pericol această lege , căci ea va discrimina automat pe toţi creştinii care se conduc după adevărurile din Sfânta Scriptură şi vor o societate sănătoasă şi următorul pas este accesul liber şi legitim în instituţiile de învăţământ pentru a promova concepţiile lor potrivit cărora homosexualitatea este o normalitate. Asta vor cei de la Guvern? O aşa democraţie?

Dumnezeu să ne ajute să stăm tari pentru valorile familiei şi să apărăm instituţia familiei, pentru binele societăţii în care trăim!

În continuu sau încontinuu?

Ambele forme sunt corecte , acest lucru este confirmat şi de DEX, dar au valori gramaticale diferite:

În continuu se scrie despărţit atunci când avem prepoziţia în şi adjectivul continuu.

De exemplu:  Ţara este în continuu progres economic.

Încontinuu (incontinuu) se scrie într-un cuvânt când are valoare de  adverb şi este echivalent cu mereu, întruna.

De exemplu: Plouă încontinuu  de câteva zile.

Desfrâu în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare

Ieri, câţiva membri ai organizaţiei Amnesty International  şi Coaliţia Nediscriminare au organizat un adevărat desfrâu în faţa  monumentului  lui Ştefan cel Mare, loc public pe care zilnic trec mii de oameni. A fost o sfidare publică a moralităţii la adresa cetăţenilor ţării noastre şi a trecătorilor, folosindu-se de Ziua Îndrăgostiţilor , 14 februarie,  ca să-şi manifeste foarte jenant  şi demonstrativ  patimile lor scârboase, aşa cum le numeşte Biblia. Şi mai mult, cei care îşi dădeau  sărutări  erau străini. Ce drept ar avea un străin să vină în ţara noastră ca să atenteze la moralitatea şi verticalitatea societăţii? Cred că a fost un act foarte ruşinos şi demn de condamnat , un motiv în plus ca să fie respinsă sintagma”orientare sexuală” din cadrul Legii Nediscriminare, iar autorităţile ţării şi cei de la Ministerul Justiţiei ar trebui să fie foarte alarmaţi de acest gest şi să nu accepte  includerea acestei sintagme care ar duce la depravarea totală a socieţii noastre.

Apoi, aceste acţiuni au fost salutate şi aplaudate furtunos tot de membrii acestor organizaţii, nicidecum însă de trecătorii de acolo, or, bărbatul care îi mustră este total revoltat de acestă iniţiativă , dar priviţi cum este tratat?

Vă invit să priviţi reportajul de mai jos : http://m.protv.md/stiri/social/noua-dreapta-saruturile-homosexuale-un-atac-direct-la-valorile.html

Ce credeţi despre aceasta?

Cum arată adevărata dragoste?

S-au dat multe definiţii cu privire la noţiunea de dragoste şi este unul din cuvintele poate cele mai des utilizate de oameni, dar, totodată, cele mai deformate şi neînţelese. Dumnezeu,  în Cuvântul Său, descrie  cum arată dragostea adevărată şi anume:

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,  nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.(1 Corinteni 13: 4-8)

Dumnezeu să ne ajute să iubim pe aproapele nostru cu o astfel de dragoste şi să privim întotdeauna la exemplul minunat de dragoste  al lui Dumnezeu:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3: 16)

De ce profesorul trebuie să fie nepărtinitor la lecţii?

Nepărtinire

Părtinirea sau căutarea la faţa omului de obicei se manifestă prin faptul că profesorul nu are unul şi acelaşi standart pentru toţi, pe unii îi tratează într-un mod , dar pe alţii în altul. Acest fel de tratament aduce cu sine doar efecte negative pentru elevi şi-i face un nume rău profesorului. Ştiu că nu este uşor unui profesor să fie nepărtinitor, căci sunt unii elevi neascultători cu care este foarte greu să fii corect şi  să-i tratezi la fel  ca şi pe cei disciplinaţi şi sârguincioşi. Dar cu toate acestea este foarte important ca profesorul să fie echidistant la ore, antrenamente deoarece…

1.  Duce la bine.

„…vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.” (Proverbe 2:9)

Deci, alegând să fii nepărtinitor şi drept,  alegi calea care duce la bine. Astfel profesorul îşi face bine lui şi face bine şi elevilor săi,  învăţîndu-i astfel să fie sârguincioşi , căci vor şti că vor fi apreciaţi după munca lor şi nu după alte criterii. Dar dacă ei văd că profesorul nu este corect atunci le dispare dorinţa de a mai învăţa înţelegând că este o muncă zadarnică.

2.  Nu atrage pedeapsa lui Dumnezeu asupra sa.

În cartea Maleahi 2:9 Dumnezeu vorbeşte preoţilor care erau dascălii poporului Israel şi care căutau la faţa omului atunci când tălmăceau Legea în dependenţă de poziţia lui sau starea materială, exact cum uneori se practică şi în zilele noastre.

„De aceea şi Eu vă voi face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentru că n-aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, când tălmăciţi Legea.”

3.  Îţi face un nume bun.

Fiind imparţial şi având un singur standart de judecată pentru toţi, profesorul îşi face o imagine bună înaintea discipolilor săi şi este apreciat. Iar elevii vin la ore, antrenamente cu plăcere. Ţin minte când eu eram elev la liceu şi aveam o profesoară de chimie, care la una din lecţii mi-a pus nota „2” pentru că nu-mi pregătisem tema pentru acasă. Eu nu m-am supărat şi nu se supărau nici colegii mei, chiar dacă era neplăcut, dar era  o apreciere corectă  şi întotdeauna spunea fraza: „Îmi pare rău, dar trebuie să-ţi pun nota doi.”

4.  Este porunca lui Dumnezeu pentru fiecare creştin.

„Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.” (Epistola Sobornicească a apostolului Iacov 2:1)

Această poruncă este valabilă pentru fiecare persoană care se numeşte creştin, indiferent de meserie, poziţie socială, stare materială.

Ca concluzie vreau să subliniez faptul că alegând să facă voia lui Dumnezeu, învăţătorul are numai de câştigat ,deoarece nu atrage pedeapsa lui Dumnezeu asupra sa, îşi face un nume bun şi face bine elevilor săi.

Dumnezeu să ne ajute ca să fim cu toţii oameni nepărtinitori indiferent de domeniul de activitate şi în toate alegerile noastre.