Tag Archives: scriere corectă

Când scriem CAI şi când scriem C-AI?

    CAI se scrie legat, pentru că are înţeles deplin, el este un singur cuvânt- substantiv comun, masculin, plural, nearticulat(singular cal).

De exemplu:

Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cai şi care şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului este cu tine. (Deuteronom 20:1)

Vai de cei ce se coboară în Egipt  după  ajutor, se bizuie pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul! (Isaia 31:1)

Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. (Apocalipsa 19:14)

C-AI se scrie prin cratimă, căci reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă: c(că)-conjuncţie căreia i-a dispărut vocala şi ai—verbul auxiliar a avea care serveşte şi la formarea timpului perfect compus(modul indicativ), prezent şi perfect(modul condiţional).

De exemplu:

  • Sunt încredinţat c-ai reacţiona adecvat când vei auzi vestea aceasta.
  • Cred c-ai fi putut să participi la acest concurs şi să obţii locuri premiante.
  • Bine c-ai venit la timp!

 

Să scriem corect!

 

Anunțuri

Când scriem NOR și când scriem N-OR

  NOR se scrie fără cratimă, deoarece are înțeles deplin: este substantiv comun, singular, masculin, nearticulat.

De exemplu:

  • Curcubeul va fi în nor; și Eu Mă voi uita la el ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.” (Genesa 9:16)
  • Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua și noaptea. (Exod 13:21)
  • Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați.” (Luca 9:35)
  • Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. (Luca 21:27)

 

N-OR se scrie prin cratimă, pentru că se rostesc două cuvinte într-o singură silabă: n(nu)-adverb; or-verb auxiliar care servește la formarea timpului viitor, forma populară.

De exemplu:

  • Cred că n-or rezista un an.
  • N-or să mai vină, din moment ce nu ne-au găsit acasă de atâtea ori.
  • Doar n-or merge și ei în aceeași direcție.
  • Când n-or mai putea să ducă valizele grele, ne vor striga.

 

 

Să scriem corect!

 

 

 

 

DEVREME sau DE VREME: cum se scrie corect?

Pentru a fi siguri de corectitudinea scrierii acestei perechi de omofone, vom căuta să vedem cum sunt definite acestea în dicționarul explicativ.

DEVRÉME adv. 1. v. curând. 2. timpuriu, (pop.) degrabă

DE VREME  (referitor la vreme) prep. + s. f. (în funcție ~)

Așadar, vedem că dicționarul prezintă ambele forme, deci ambele sunt corecte, dar au sensuri diferite: scriem legat devreme(adverb) când se referă la timp, pe când de vreme, scris separat, se folosește atunci când se referă la vreme ca și condiție meteorologică sau când se folosește în construcții de genul: „de vreme ce…” care pot fi înlocuite cu „deoarece”, “din moment ce”.

De exemplu:

M-am culcat devreme aseară.

El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarași.” (Facerea 29:7)

Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi și ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit și devreme, și târziu, și nu M-ați ascultat! (Ieremia 35:14)

David s-a trezit devreme ca să ajungă la timp.

Dar…

La meteo se vorbește de vreme.(despre vreme)

După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. (Facerea 4:3)

Unii credeau că, de vreme ce(deoarece) Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. (Ioan.13:29)

Am renunțat să cumpărăm casa de vreme ce(din moment ce, deoarece) nu avea toate actele.

Mereu se plânge de vreme, niciodată nu este impresionat de frumusețea anotimpurilor.

Să scriem corect!

Scrierea corectă a omofonelor N-AI și NAI

          N-AI se scrie prin cratimă atunci când reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă: n(nu)-adverb și ai-verbul auxiliar a avea, modul indicativ persoana a II-a, singular, timpul prezent.

De exemplu:

  • Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” (Genesa 22:12)
  • Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă, decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca. – (Proverbe 12:9)
  •   De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. (Evrei 10:5-6)

 

      NAI se scrie fără cratimă, deoarece indică un singur cuvânt care are înțeles deplin: substantiv comun, singular, neutru, nearticulat.

 

De exemplu:

  • Are un nai făcut de un mare maestru.
  • El cântă la nai în orchestră.
  • Mi-ar plăcea să cânt la nai.
  • A cânta la nai este o artă.

Să scriem corect!

 

 

 

Scrierea corectă a omofonelor CEAI / CE-AI

                    CEAI este un cuvânt care are un înțeles unitar, este substantiv comun. Se scrie într-un singur cuvânt.

De exemplu:

  1. Este bine să consumăm ceai din plante.
  2. Aromele  calde de ceai îi ademeneau pe trecători.
  3. La răceală bea ceai de tei și măceș.
  4. Ceaiurile au efecte curative.

CE-AI se scrie prin cratimă, pentru că se rostesc într-o silabă două cuvinte diferite: ce-pronume relativ, ai-verbul auxiliar a avea , care servește la formarea:

  • perfectului compus
  • viitorului-forma populară
  • modului condițional.

De exemplu:

Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.” (Ioan 13:27)

Și, ce-ai auzit de la mine în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. (2 Timotei 2:2)

Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut. Ionatan i-a spus și a zis: „Am gustat puțină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” (1Sam.14:43)

Să scriem corect!

Cum folosim prefixele ANTI- și ANTE- ?

Pentru a utiliza corect cuvinte având în componența lor aceste două prefixe, trebuie să ținem cont de sensul pe care-l poartă acestea. Așadar:

* folosim prefixul ANTE–  în cuvintele care au semnificația “înainte de”, „de până la”.

De exemplu:

  •  antebelic, antebraț, antegardă,
  •  anteproiect, antestepă, antevorbitor,
  •  antetitlu, antepiață, anteflexiune,
  •  a antedata, antetren, antemeridian,
  • anterior, anteriu.

Excepție: anticameră.

Acest cuvânt este un neologism împrumutat din limba italiană care  şi-a păstrat forma existentă în limba de origine.

* folosim prefixul ANTI–  în cuvintele care au semnificația  “contra”, „împotrivă”, „opus”:

De exemplu:

  • antiacid, antiaerian, antialcooloc,
  • antiatomic, antiastmatic, antiștiințific,
  • antiteză, antibiotic, anticiclon,
  • antidot, anticanonic, anticoagulant,
  •  antialergic, anticlor,anticorosiv,
  • anticorpi, antihrist,antirachetă,
  •  anticariat, antiepidemic,antiimperialist,
  • antipod,antifascist.

 

 

 

                                                                                                            

Scrierea consoanelor X și CS

O problemă în scrierea noastră o constituie, deseori, consoanele x și cs. În acest articol vrem să analizăm regulile de scriere corectă a acestor consoane. Iată care sunt ele:

Se scrie x , nu cs, în :

1.    cuvinte de origine străină: xenofob, xerox, box, anexă, axă, sfinx, xilograf, ortodox, excursie, boxă, exigent, vexat, toxic, sintaxă, exuberanță, extracție  etc.

2.    se scrie x, dar se rostește gz în cuvinte de tipul: exact, examen, exemplu, exilat, existență, exod, exorciști, exotic.

Nota bene!

a)  alternanța cs /cș de la finele substantivelor și al adjectivelor e notată –x /(i):

Sfinx-sfincși
Convex-convecși
Lax-lacși
Ortodox-ortodocși
Perlplex-perplecși
Prolix-prolicși
Reflex-reflecși

b) îmbinarea cs se scrie în toate formele cuvintelor create pe terenul limbii noastre( a ticsi, a îmbâcsi, micsandră, bucsău etc) , precum și în unele împrumuturi care își păstrează acest grup consonantic din limba de origine: cocs, comics, rucsac, sconsc, vacs, tocsin, vecsel etc.

c) se păstrează , potrivit tradiției, grupul consonantic cs în numele poetului Vasile Alecsandri.

d) se scrie și se pronunță cz în cuvintele: eczemă, eczematos.