Canadianca Dawn Stefanowicz e cunoscută la nivel mondial pentru bestseller-ul ei Out From Under: The Impact of Homosexual Parenting (“Scăpată de sub tutela homosexuală”), o carte publicată în 2006, în care descrie experiențele ei de viață, crescând într-o familie cu un tată homosexual. Recent a acordat un interviu publicației Catholic World Report în care relatează câteva din aceste experiențe. Ca și copil, iar apoi adolescentă, Dawn a fost crescută de un tată care avusese o sumedenie de parteneri homosexuali cu care, însă, trăia în aceeași casă cu soția si copii lui. Experientele acestea i-au imprimat lui Dawn niște simțăminte de lungă durată, dar toate neplăcute, i-au impiedicat dezvoltarea armonioasă, i-au inhibat identitatea sexuală și i-au afectat viața de adult și de căsnicie. Dawn descrie evenimente fascinante din anii 70, 80 si 90 care se derulează în Toronto, debutând de pe vremea liberalului premier canadian Pierre Trudeau.
Nădăjduim că lectura materialului de astăzi nu doar vă va face plăcere, dar mai ales vă va atenționa asupra efectelor dezastruoase pe care structurile de conviețuire netradiționale le au asupra copiilor.
Întrebare: De ce ați decis să împărtășiți în cartea și prelegerile dumneavoastră publice propriile experiențe privind creșterea între homosexuali?
Dawn Stefanowicz: M-am simțit îndatorată. Am depus mărturie în fața Comitetului Afacerilor Legale și Constituționale ale Senatului Canadian la Ottawa în 2004, pentru a-i convinge să nu includă “orientarea sexuală” în legea crimelor bazate pe incitare la ură, din cauza restricțiilor libertății de exprimare și religioase. Mai târziu am depus aceeași mărturie la o școală. Imediat, activiști homosexuali, aduși cu autocarele, au început a scanda așa de tare în timp ce îmi țineam cuvântarea că nu se mai putea auzi ce spuneam. De o mulțime de ori am fost întreruptă. Am fost îngrijorată chiar și de propria siguranță și am rugat pe un gardian de pază să mă însoțească până la mașină. Am mers acasă și am început să scriu cartea. Vroiam să-mi împărtășesc experiențele de a fi crescută într-o casă cu părinți de același sex.
Întrebare: Un lucru pe care-l accentuezi este că nu ai observat niciodată o relație monogamă în familia ta.
Răspuns: Corect. Pentru copii ca și mine, părinții sunt “parteneri”, dar nu monogami. Monogamia, în comunitatea de homosexuali înseamnă “monogamie în serie”, adică ai un singur partener pentru câteva luni și apoi mergi mai departe sau ești într-o singură relație, dar simultan ai multipli parteneri. Studiile arată că majoritatea relațiilor masculine homosexuale devin deschise încă din primul an. Un articol recent publicat în New York Times confirma acest fapt – 50% din “căsătoriile” de același sex devin deschise, adică se “deschid” spre alti parteneri sexuali încă din primul an. Tatăl meu putea fi într-o relație de angajament pe termen lung cu partenerul lui, dar puteau exista și alte relații sexuale în afara relațiilor “oficiale”.
Pe când creșteam eram înconjurată în mod obișnuit de cupluri homosexuale. În casa noastră erau atât partenerii tatălui , cât și alți prieteni bărbați și astfel în mod constant mă luau și pe mine în diferite locuri de întâlnire ale comunității homosexuale. Eram doar un copil, dar am fost expusă la activități sexuale fățișe. Spre exemplu, pe când aveam doar nouă ani, tata m-a luat cu el la un magazin erotic din centrul orașului. [Nota AFR: e vorba de orașul Toronto unde a crescut autoarea] A motivat că vrea ca eu să fiu expusă sexualității devreme în viața să-mi pierd rușinea. Pentru el nu exista nici un motiv de intimidare în privinta sexualității. Sexul era ceva foarte deschis, public, era parte integrantă din comunitatea homosexuală. Mă lua să văd și lucrări de artă ale artiștilor homosexuali, ale căror picturi și sculpturi integrau simboluri falice. Mă lua chiar și pe plajele de nudiști unde se întâlneau homosexualii. A vrut chiar și să mă dezbrac ca și ei, goală, dar nu am făcut-o. Am fost în locuri ca acestea unde bărbații se “pescuiau” reciproc, propunându-se unul altuia pentru sex. Existau și locuri prin apropiere unde puteai merge să ai sex. Exista o întreaga retea, iar dacă poliția venea, se anunțau unul pe altul și se opreau.
Toate acestea însă erau înaintea erei Internetului, dar aveau rețele incredibile prin care homosexualii se informau despre locurile de întâlnire unde puteau merge pentru o “scurtă afacere”. Aceste locuri puteau fi plajele publice, sălile de sport, chiar și parcurile din apropierea locurilor de joacă pentru copii. Tatăl meu mergea în căutarea unor astfel de locuri peste tot în Canada. Îi plăcea să vină și în Statele Unite. Orașele lui favorite erau San Francisco, Miami și Fort Lauderale. Putea găsi pe cineva în doar câteva minute, mergând undeva apoi pentru a avea sex. De altfel, tata deținea și un apartament în centrul orașului [Toronto], lângă biroul său unde putea întâlni pe cineva pentru sex rapid. Odată, pe când eram prin clasa a zecea, îmi amintesc că tata a venit la școala pentru a mă vedea cum cânt în orchestră. Nu o mai făcuse niciodată. I-am văzut ochii holbați când a întâlnit băieții care erau pe scenă cu mine. Mi-am dat seama că de fapt el nu se afla acolo pentru mine, ci pentru a ademeni băieți tineri.
Întrebare: Cu timpul, când ai crescut, tatăl tău te-a folosit ca și “momeală” ca să atragă bărbați cu care dorea să aibă sex?
Stefanowicz: Da. Mă îndemna să mă îmbrac într-un mod provocator, să port cămașa asta sau aia și mergeam astfel împreună în căutare. Un bărbat se putea identifica ca fiind homosexual, dar tata știa că lor le plăceau și tinerele frumoase și atractive. Sau puteam fi un mod de a atrage atenția și celor bisexuali sau heterosexuali. Tatălui îi plăceau îndeosebi bărbații bine îmbrăcați, curați, ordonați și întreținuți care erau mai tineri cu vreo zece ani decât el. Era întotdeauna cu câte un bărbat mai tânăr decât el, niciodată de o vârstă cu el sau mai bătrân. Cunoșteam o grămadă de homosexuali care aveau ca și preferință tineri băieți care intrau în pubertate. Căutau în special pe cei vulnerabili ai căror tați erau absenți din familii.
Întrebare: Ai obiectat vreodată la modul în care tatăl tău te folosea astfel?
Stefanowicz: Nu-mi plăcea, însă eram devastată. Vroiam să-i fac pe plac și să petrec timp cu el. De fapt, îi căutam dragostea și să fiu acceptată de el. Ca urmare , trebuia să-l accept.
Întrebare: Tatăl tău a adus mulți bărbați în casa voastră pentru sex?
Stefanowicz: Da. Asta a fost copilaria mea într-o casă de homosexuali. Nu era o casă desemnată pentru creșterea copiilor, ci pentru întrunirea homosexualilor. Eram îngrijorată de boli. Nu știu cum să mă exprim altcumva, dar sexul homosexualilor este mizerabil și dezordonat. Vedeam cerceafuri murdare, acoperite de spermă, materii fecale și mâzgălite cu gel lubricant. Prezervativele nu erau folosite. Nu se știa de SIDA pe atunci. De fapt, ani mai târziu, când am împărtășit astfel de lucruri doctorului meu de familie, el m-a trimis să fac aceleași analize la sânge pe care le faceau cei ce întrețineau relații de același sex. Diferiți bărbați veneau și locuiau pentru o vreme în camera noastră recreațională. Pe când tata avea vreo 30 de ani, un tânăr artist de 18 ani a venit să locuiască cu noi. Întrețineau relații sexuale, dar mergeau și singuri la agățat alți bărbați. Aduceau și alți bărbați acasă pentru a avea sex în grup. Ochii mei tineri au văzut o grămadă de lucruri. Nu era o imagine frumoasă sau roză. Fratele meu geaman a văzut și el o astfel de partidă de sex în grup. Nu înțelegea cum de tata putea săruta alți bărbați, dar nu putea arăta afecțiune față de el.
Întrebare: Ai fost abuzată sexual?
Stefanowicz: Am imagini de abuz sexual în mintea mea, am avut și coșmaruri despre asta. Mama mi-a confirmat că am fost abuzata sexual de tata în perioada infantilă, dar nu poate să confirme imaginile din mintea mea în ce privește abuzul pe care eu mi-l amintesc. Multi alți copii care proveneau ca și mine din căsătorii de același sex mi-au împărtășit că au fost abuzați. Exista un risc de abuz mult mai mare într-un astfel de mediu.
Întrebare: Au fost partenerii tatălui tău drăguți cu tine?
Stefanowicz: Câteodată găteau pentru mine, mă ajutau la lecții sau mă scoteau afară pentru anumite activități. Dar nu stăteau în casa noastră pentru mine sau pentru frații mei. Erau acolo pentru tata. Și eu și frații mei simțeam că nu avem nici o importanță pentru ei. De altfel, chiar dacă diferiți bărbați veneau și locuiau cu noi pentru o vreme, nu au fost niciodată pentru noi ca și părinți sau ca și membrii unei familii. Ar trebui să adaug că, ca și femeie, nu am simțit niciodată că am vreo valore, că sunt apreciată sau iubită. Trăiam într-un mediu înjositor. Am experimentat o grămadă de lucruri confuze privind identitatea sexuală. De exemplu, câteodată tata se îmbraca în haine de femeie, iar partenerii lui adoptau roluri “ pseudo-feminine”.
Întrebare: Ai fost martoră la moartea unora dintre ei?
Stefanowicz: Da. Unii din partenerii tatălui meu s-au sinucis, alții au murit de SIDA. Am văzut cu ochii mei chiar pe tatăl meu, murind de SIDA.
Întrebare: Unde a fost mama ta în tot acest timp?
Stefanowicz: Mama mea a fost grav bolnavă cu diabet cronic de la vârsta de 18 ani. Era , de altfel, și o persoană slabă. Se simțea rănită și singură, dar nu s-a opus pe față la ceea ce vedea că se întâmplă.Vedea anumite lucruri și pleca. Din cauza bolii și pasivității ei, încă de la 8 ani aveam o mulțime de responsabilități. Majoritatea gătitului și curățeniei cădeau pe mine. Când s-au căsătorit, tata nu a avut nici o intenție să-i fie credincios. S-a căsătorit doar pentru a avea copii. După ce eu și fratele meu geaman ne-am născut, relațiile lor sexuale au luat sfârșit. Mama l-a însoțit uneori pe tata în vizitele lui sordide. De fapt, ea însăși s-a implicat într-o relație cu o femeie, cam în perioada adolescenței mele. Îmi amintesc și cum partenerii tatălui meu îi aranjau mamei părul, i-l pieptănau sau îi puneau bigudiuri.
Întrebare: Îți urăști tatăl?
Stefanowicz: Nu, întotdeauna l-am iubit, chiar dacă tot ce a făcut mi-a cauzat stres, singuratate și coșmaruri. Eram doar supărată, pentru că a pus nevoile lui mai presus de persoana mea. Simțeam întotdeauna riscul de a fi aruncată afară, așa cum a aruncat pe mulți dintre partenerii lui. Îi căutam doar dragostea, dar el nu o putea exprima. Când era pe moarte, m-am rugat într-un mod special pentru el. Vroiam să-l iert și să capăt și eu pace. Într-adevar l-am iertat.
Întrebare: Cum au fost ultimii săi ani?
Stefanowicz: A întâmpinat dificultăți. Nu putea merge. Îi era greu să meargă în locurile preferate. SIDA i-a cauzat pete violete pe față și pe corp, pe care încerca să le ascundă cu cosmetice, cămăși cu mâneci lungi și pantaloni. A început să slăbească și și-a pierdut energia. Știa că se afla în fața unei situații grave. Se simțea singur, de aceea constant încercam să-i spun că-l iubesc. Câteodată nu vroia să aibă nimic de a face cu mine. În timp, mi-a împărtășit turbulențele interioare. A fost abuzat sexual când era copil, tatăl lui fiind un alcoolic violent. A fugit de acasă la 15 ani. Asta m-a ajutat să-l înțeleg și să-l iert.
Încă mai aveam resentimente față de partenerii tatălui, în special față de ultimul. El și tata au avut o relație “deschisa” timp de 14 ani. Mama nu trăia cu tata, dar el trăia cu el și-l îngrijea. Tata avea ceva avere și amantul lui știa că ar putea obține averea tatălui când tata urma să moară. Nici unul din partenerii tatălui nu au fost ca un părinte adoptiv pentru mine. De fapt, eram ofensată că tata petrecea prea mult timp cu ei și nu cu mine. Ultimul său partener a murit de SIDA în 1996. L-am văzut pe tata cu o zi înainte de a muri. Era puternic drogat cu medicamente și în dureri cumplite. Abia m-a recunoscut. I-am ținut mâna. Tata i-a zis partenerului său:”Spune-i că o iubesc”. Am observat că tata încă mai păstra o poză cu o barcă pe o mare liniștită pe care i-am dăruit-o cu mulți ani în urmă. Am fost mulțumită că încă a păstrat-o. Mi-a arătat că o prețuise. M-am rugat ca tata să capete pacea descrisă în tablou.
Întrebare: Iar acum, ca adult, ți-ai revenit din experiențele negative ale copilăriei?
Stefanowicz: La vârsta de 30 de ani am facut 13 luni de terapie. Mulți ani am experimentat insecuritate, depresie, deprivare de somn și confuzie sexuală. Vindecarea mea a inclus confruntarea cu realitatea și iertarea.
Întrebare: Cum a fost cartea ta primită?
Stefanowicz: Mulți o susțin. Peste 50 de copii crescuți în cămine de același sex, acum ajunși maturi, m-au contactat și s-au identificat cu experiențele mele. Bărbați care au trăit în mediul homosexual mi-au scris , căutând răspunsuri.”Cum pot părăsi comunitatea de homosexuali?” mă întreabă ei “fără suportul familiei sau al comunității?”. Ei caută dragoste, înțelegere și ajutor. Le spun că nu trebiue să meargă pe același drum ca și tatăl meu. Acești oameni recunosc că s-au gândit doar la ei când s-au implicat în relații cu alți bărbați. Nu au văzut că alegerile care le fac rănesc pe alții. Luau în considerare doar plăcerea de moment și ignorau complet consecințele. Iar femei care se confruntă cu probleme lesbiene, mă întreabă mereu despre mama.
Întrebare: Ce spui criticilor tăi?
Stefanowicz: Mulți sunt amăgiți de acceptarea tot mai pe larg a homosexualității. Nu se gândesc la implicațiile pe termen lung care acest mod de viață le are asupra copiiilor. Dacă criticile care mi se aduc sunt murdare, nu răspund. Dacă sunt sincere, le răspund și le spun că tatăl meu nu a găsit niciodată fericirea. Îi las să știe că îmi pasă de ei, că le înțeleg circumstanțele și am compasiune față de ei. Le spun că trebuie neapărat să găsească suport într-o comunitate unde pot fi onești, să caute iertare și să găsească salvare prin Hristos.
Întrebare: Mulți critici spun că nu toate relațiile homosexuale sunt caracterizate de atât de multă promiscuitate ca ale tatalui tău?
Stefanowicz: Este adevarat. Dar dacă te asociezi unei comunități de homosexuali, riscul de a te implica sexual cu mai mulți parteneri este enorm. Studiile indică un nivel înalt de promiscuitate printre bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați, iar incidența bolilor sexual transmisibile continuă să fie mult mai ridicată la persoanele care întrețin relațiii sexuale cu persoane de același sex. Tatăl meu nu a fost unic. Sunt mulți alți bărbați care au o energie nesfârșită în a se azvârli în plăcerile de moment.
Întrebare: Care sunt pozițiile tale privind căsătoriile între persoane de același sex?
Stefanowicz: Am depus mărturie în fața oficialităților din Canada, Statele Unite și în alte locuri. Pe scurt le expun istoria mea, iar apoi le reamintesc că din punct de vedere istoric și religios căsătoria tradițională este semnificativă. Este liantul care ține strâns legată dintre cultura noastră cu societatea, stabilind cadrul în care copiii pot fi educați cel mai bine în condiții de siguranță. Apoi e problema monogamiei și importanța pentru copii de a avea lângă ei atât mama, cât și tata, de a avea rude cu care sunt legați la nivel biologic. Identitatea, siguranța și sentimentul de apartenență ancestrală vin din cunoașterea mamei noastre și a tatălui nostru, fapt care este pierdut în uniunile homosexuale. Fiecare copil dorește să crească alături de părinții lui biologici care să-și fie credincioși unul altuia. Nu doresc nici unui copil stresul enorm de a crește cu părinți care pun pe prim plan orientarea lor sexuală. Mulți ani din viață mi-am urmărit tatăl, trecând de la o relație sexuală la alta. Aceasta era prioritatea vieții lui. Un copil nu poate avea nevoile relaționale și afective împlinite într-un astfel de mediu. Copiilor nu le păsa de cuvintele “gay”sau prieten, ei vor doar să petreacă timp cu tatăl lor. Au nevoie de o relație stabilă, de o căsătorie și cămin de sex opus, de o comunitate și o școală care să le împărtășească valorile. Au nevoie de fundamentele unei credințe creștine. Grija mea cea mai mare este pentru copii. Am fost născută sub această umbrelă a comunității homosexuale. Nu am ales să fiu născută în ea. Ieșirea din ea a fost pentru mine un drum singuratic. Dar mi-a dat libertate și fericire pe care vreau să le împărtășesc și cu alții.
Sursa: www.alianta-familiilor.ro
Ghenadie & Diana Curbet 