Totodată / tot o dată: cum se scrie corect?

      Cuvântul totodată este adverb, provenit din tot + o + dată și se scrie legat atunci când are sensul de concomitent, simultan, în același timp.

De exemplu:

•  A fost mulțumit și, totodată, plăcut surprins.

Înlocuind adverbul cu unul din sinonimele lui, putem decide dacă acesta se scrie legat (în cazul în care propoziția își păstrează sensul).

• A fost mulțumit și, în același timp, plăcut surprins.
• Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată.(3 Ioan.1:5)
• Îți voi răspunde și la aceasta, ție și prietenilor tăi totodată. (Iov 35:4)

     Dacă propoziția devine aberantă când înlocuim cu sinonimul (sau dacă avem de-a face cu o repetiție(tot, la fel), scriem separat.

De exemplu:

•  Am fost o dată la mare și tot o dată la munte.

Este evident faptul că nu a fost la mare și în același timp la munte. Deci, din acest motiv, scriem tot o dată separat. În acest enunț este clar că persoana respectivă afirmă că a fost o singură dată la mare și tot o singură dată la munte.

 

Să scriem corect!

 

 

                                                                                                                 

MĂ DOR PICIOARELE sau MĂ DOARE PICIOARELE: cum este corect?

Iată ce exprimări am întâlnit în legătură cu folosirea corectă a verbului a durea:

• Mă doare ochii de o perioadă lungă de timp.
• Mă doare picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
• Mă dor spatele când ridică greutăți prea des.
• În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
• Mă dor apendicele.

În acest articol vrem să vedem dacă astfel de exprimări sunt corecte. Mai întâi să privim la conjugarea acestui verb:

Numărul	Persoana	Indicativ prezent
singular	I	––-
	II	––-
	III	doare
plural	I	––
	II	––
	III	dor

Din paradigma acestuia observăm că verbul a durea are doar 2 forme: pers.III singular și plural. Acum trebuie doar să ne întrebăm: avem un spate și spunem mă doare spatele sau mai multe spate și spunem mă dor spatele?

La plural spunem: mă dor picioarele (că-s două).

Deci, ca să evităm exprimări greșite, trebuie să facem corect acordul dintre verb și substantivul care-l însoțește.

Iată cum trebuie să spunem:

• Mă dor ochii de o perioadă lungă de timp.
• Mă dor picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
• Mă doare spatele când ridică greutăți prea des.
• În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
• Mă doare apendicele.

 

De reținut!   În cazul unei enumerații, folosim întotdeauna forma de plural:

mă dor spatele și picioarele, mă dor capul și spatele, mă dor capul, spatele și picioarele etc.

 

Să vorbim și să scriem corect!

 

 

.

 

 

Cum folosim verbul A TREBUI ?

Gramatica limbii române îl încadrează în categoria verbelor unipersonale (pers. a 3-a sg. și pl.) și impersonale (exprimând ideea de necesitate / nevoie). Mai jos,  prezint paradigma conjugării acestuia la moduri și timpuri diferite:

Indicativ prezent – trebuie – la toate persoanele. Verbul care urmează după trebuie se acordă cu subiectul, după cum se vede mai jos:

• eu trebuie să dau    noi trebuie să dăm
• tu trebuie să dai      voi trebuie să dați
• el trebuie să dea      ei trebuie să dea
• Incorect: el trebuiește, ei trebuiesc.

La indicativ imprefect: trebuia, trebuiau.

• eu trebuia să știu      noi trebuia să știm
• tu trebuia să știi        voi trebuia să știți
• el trebuia să știe        ei trebuiau să știe

Indicativ perfect compus: a trebuit, au trebuit.

• eu a trebuit să aflu      noi a trebuit să aflăm
• tu a trebuit să afli        voi a trebuit să aflați
• el a trebuit să afle          ei au trebuit să afle

Mai dificil de redat o paradigmă pentru perfectul simplu și pentru mai mult ca perfect. Sunt, în general, date formele:

– perfect simplu: el trebui să adune / ei trebuiră să adune

– mai mult ca perfect: el trebuise să vină / ei trebuiseră să vină.

Indicativ viitor: va trebui, vor trebui.

• eu va trebui să am       noi va trebui să avem
• tu va trebui să ai          voi va trebui să aveți
• el va trebui să aibă       ei vor trebui să aibă

Condițional-optativ prezent: ar trebui.

• eu ar trebui să fiu       noi ar trebui să fim
• tu ar trebui să fii        voi ar trebui să fiți
• el ar trebui să fie        ei ar trebui să fie

Condițional-optativ perfect: ar fi trebuit.

• eu ar fi trebuit să iau              noi ar fi trebuit să luăm
• tu ar fi trebuit să iei                voi ar fi trebuit să luați
• el ar fi trebuit să ia                  ei ar fi trebuit să ia

Conjunctiv prezent: să trebuiască.

Conjunctiv perfect: să fi trebuit.

Gerunziu: trebuind.

Supin: de trebuit.

Atenție cum se face acordul (la trecut și la viitor) când există un pronume în dativ în fața verbului a trebui:

• Mi-a trebuit un calculator.
• Mi-au trebuit două calculatoare.
• Îi va trebui un formular.
• Îi vor trebui mai multe formulare.

Să scriem și să vorbim corect!