Monthly Archives: Martie 2014

Totodată / tot o dată: cum se scrie corect?

      Cuvântul totodată este adverb, provenit din tot + o + dată și se scrie legat atunci când are sensul de concomitent, simultan, în același timp.

De exemplu:

  •  A fost mulțumit și, totodată, plăcut surprins.

Înlocuind adverbul cu unul din sinonimele lui, putem decide dacă acesta se scrie legat (în cazul în care propoziția își păstrează sensul).

  • A fost mulțumit și, în același timp, plăcut surprins.
  • Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată.(3 Ioan.1:5)
  • Îți voi răspunde și la aceasta, ție și prietenilor tăi totodată. (Iov 35:4)

     Dacă propoziția devine aberantă când înlocuim cu sinonimul (sau dacă avem de-a face cu o repetiție(tot, la fel), scriem separat.

De exemplu:

  •  Am fost o dată la mare și tot o dată la munte.

Este evident faptul că nu a fost la mare și în același timp la munte. Deci, din acest motiv, scriem tot o dată separat. În acest enunț este clar că persoana respectivă afirmă că a fost o singură dată la mare și tot o singură dată la munte.

 

Să scriem corect!

 

 

                                                                                                                 

Anunțuri

MĂ DOR PICIOARELE sau MĂ DOARE PICIOARELE: cum este corect?

Iată ce exprimări am întâlnit în legătură cu folosirea corectă a verbului a durea:

  • Mă doare ochii de o perioadă lungă de timp.
  • Mă doare picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
  • Mă dor spatele când ridică greutăți prea des.
  • În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
  • Mă dor apendicele.

În acest articol vrem să vedem dacă astfel de exprimări sunt corecte. Mai întâi să privim la conjugarea acestui verb:

Numărul Persoana Indicativ prezent
singular I ––-
  II ––-
  III doare
plural I ––
  II ––
  III dor

Din paradigma acestuia observăm că verbul a durea are doar 2 forme: pers.III singular și plural. Acum trebuie doar să ne întrebăm: avem un spate și spunem mă doare spatele sau mai multe spate și spunem mă dor spatele?

La plural spunem: mă dor picioarele (că-s două).

Deci, ca să evităm exprimări greșite, trebuie să facem corect acordul dintre verb și substantivul care-l însoțește.

Iată cum trebuie să spunem:

  • Mă dor ochii de o perioadă lungă de timp.
  • Mă dor picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
  • Mă doare spatele când ridică greutăți prea des.
  • În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
  • Mă doare apendicele.

 

De reținut!   În cazul unei enumerații, folosim întotdeauna forma de plural:

mă dor spatele și picioarele, mă dor capul și spatele, mă dor capul, spatele și picioarele etc.

 

Să vorbim și să scriem corect!

 

 

.

 

 

Cum folosim verbul A TREBUI ?

Gramatica limbii române îl încadrează în categoria verbelor unipersonale (pers. a 3-a sg. și pl.) și impersonale (exprimând ideea de necesitate / nevoie). Mai jos,  prezint paradigma conjugării acestuia la moduri și timpuri diferite:

Indicativ prezenttrebuie – la toate persoanele. Verbul care urmează după trebuie se acordă cu subiectul, după cum se vede mai jos:

  • eu trebuie să dau    noi trebuie să dăm
  • tu trebuie să dai      voi trebuie să dați
  • el trebuie să dea      ei trebuie să dea
  • Incorectel trebuiește, ei trebuiesc.

La indicativ imprefect: trebuia, trebuiau.

  • eu trebuia să știu      noi trebuia să știm
  • tu trebuia să știi        voi trebuia să știți
  • el trebuia să știe        ei trebuiau să știe

Indicativ perfect compus: a trebuit, au trebuit.

  • eu a trebuit să aflu      noi a trebuit să aflăm
  • tu a trebuit să afli        voi a trebuit să aflați
  • el a trebuit să afle          ei au trebuit să afle

Mai dificil de redat o paradigmă pentru perfectul simplu și pentru mai mult ca perfect. Sunt, în general, date formele:

perfect simplu: el trebui să adune / ei trebuiră să adune

mai mult ca perfect: el trebuise să vină / ei trebuiseră să vină.

Indicativ viitor: va trebui, vor trebui.

  • eu va trebui să am       noi va trebui să avem
  • tu va trebui să ai          voi va trebui să aveți
  • el va trebui să aibă       ei vor trebui să aibă

Condițional-optativ prezent: ar trebui.

  • eu ar trebui să fiu       noi ar trebui să fim
  • tu ar trebui să fii        voi ar trebui să fiți
  • el ar trebui să fie        ei ar trebui să fie

Condițional-optativ perfect: ar fi trebuit.

  • eu ar fi trebuit să iau              noi ar fi trebuit să luăm
  • tu ar fi trebuit să iei                voi ar fi trebuit să luați
  • el ar fi trebuit să ia                  ei ar fi trebuit să ia

Conjunctiv prezent: să trebuiască.

Conjunctiv perfect: să fi trebuit.

Gerunziu: trebuind.

Supin: de trebuit.

Atenție cum se face acordul (la trecut și la viitor) când există un pronume în dativ în fața verbului a trebui:

  • Mi-a trebuit un calculator.
  • Mi-au trebuit două calculatoare.
  • Îi va trebui un formular.
  • Îi vor trebui mai multe formulare.

Să scriem și să vorbim corect!