Suntem cu toţii la finele unui nou an şi la finele primului semestru al anului de învăţămînt. Este o perioadă încărcată atît pentru elevi, cît şi pentru profesori. Unii susţin că porcul nu se mai îngraşă în ajun, alţii se apucă de carte , pentru că tot semestrul au cam dormit, susţinînd că porcul, totuşi, se mai poate îngrăşa. Profesorii se pomenesc în situaţii diferite: elevii nu au acumulat note, elevilor le ies note negative, dar situaţia trebuie încheiată. Ce să facă? Cum să procedeze corect, în aşa fel ca să nu aibă remuşcări, să fie împăcat el , cu direcţia şi cu elevii? În acest articol aş vrea să propun cîteva sfaturi pentru profesori la sfîrşit de semestru:
1. Caută să fii cît mai corect în aprecierea elevului. Notează-l potrivit cu efortul depus pe tot parcursul semestrului. Nu supraaprecia elevul şi nici nu-l subaprecia.
2. Nu inventa note. Aceasta nu-ţi va da satisfacţie nici ţie şi nici elevului tău. Dacă nu a frecventat orele sau a frecventat foarte slab, apreciază-l potrivit cu ceea ce a reuşit să obţină. Nu este corect şi e şi absurd ca să nu fi obţinut tot anul nici o notă şi la sfîrşit într-o săptămînă să fi acumulat atîtea note. În acest fel elevul nu va dori să înveţe , nu va fi deloc motivat, pentru că va fi sigur că va avea în final notă. Aceasta nu-ţi face cinste ca şi profesor şi va îndepărta respectul elevilor de la tine. Şi următorul semestru sau an de învăţătmînt poţi să te pomeneşti că în loc să predai la un elev disciplinat, după cum era, predai la un elev arogant şi răzvrătit pentru că este învăţat să obţină totul fără nici un efort.
3.Nu încerca să soluţionezi doar tu situaţia în care s-a pomenit elevul. Deseori profesorii cred că dacă elevul a ieşit cu o situaţie negativă la disciplina respectivă, e de vină doar el şi-şi asumă această responsabilitate şi vină. Elevul manifestă ignoranţă totală, afirmă că nu vrea să-şi facă temele pentru acasă „din principiu”(cuvintele unui elev de clasa a XII) sau din oricare alt motiv neîntemeiat şi regulat, dar profesorul e de vină? În nici un caz! Profesorul este dispus să-l ajute, să-l înveţe , dar dacă elevul nu doreşte şi afirmă lucrul acesta deschis, atunci profesorul nu are nici o vină şi nu trebuie să şi-o asume. Mai degrabă fii gata să-i oferi şanse ca să-şi rezolve situaţia, anunţîndu-l de eventualele consecinţe ce-l aşteaptă ; dar decizia de a munci sau nu ,îi aparţine elevului, aceasta nu o poate hotărî pentru el profesorul. Cartea Proverbelor afirmă următorul lucru despre muncă:” Lenuşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca” (12:27). Un elev muncitor întotdeauna va fi apreciat , pentru că cui nu i-ar plăcea să vadă un om muncitor?
4. Nu fi părtinitor în evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor elevului. Se ştie că una din problemele cu care se confruntă sistemul de învăţămînt actual este subiectivitatea în notarea elevilor sau mai sunt numite efecte ale notării, cînd profesorul evaluează elevul conducîndu-se de mai multe principii: este sau nu rudă cu mine, indiferent de nivelul de pregătire , elevul este notat de fiecare dată la fel, dacă elevului bun i s-a întîmplat o dată să vină nepregătit de ore nu este notat ca ceilalţi, ci se face părtinire între elevi, iar elevii observă foarte bine acest lucru. Este bine ca profesorul să se poarte în mod egal cu toţi elevii, în felul acesta nu va avea niciodată obiecţii din partea elevilor şi le va cîştiga respectul . Îmi aduc aminte de un caz cînd o elevă foarte bună , muncitoare, ascultătoare a venit o singură dată nepregătită la ore fără ca să aibă un motiv întemeiat. Am întrebat-o şi mi-a zis că nu s-a pregătit, am rămas mirată , căci eram sigură că şi-a făcut temele. Mi-a fost greu să o apreciez conform gradului ei de pregătire , adică să o notez respectiv, dar a trebuit s-o fac ca să fiu obiectivă şi corectă faţă de toţi elevii din clasă. I-am explicat de ce am făcut-o şi ea a înţeles, nu a rămas supărată pe mine nici ea şi nici întreaga clasă. Acesta a fost singurul caz cînd ea nu s-a pregătit, mai mult nu s-a repetat.
5. Nu încerca să sugerezi elevilor să-ţi dea mită, aceasta va face ca elevii să nu te considere o persoană integră şi va crea dispreţul faţă de tine.Noi trebuie să fim integri ca să putem educa o generaţie cu valori integre! Dumnezeu a spus în cartea Exod ” Să nu primeşti daruri, căci darurile orbesc pe ci ce au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi”(23:8). Cuvîntul daruri nu se referă aici la cadouri ca semn de mulţumire a unei persoane, ci termenul este echivalent cu mita. Deci ,Dumnezeu ne porunceşte să nu luăm şi nici să nu dăm mită, pentru că mita îl face pe cel ce are de luat o decizie să nu mai fie corect şi să acopere o nedreptate, să fie orb la o greşală. Este frumos cînd elevul vine şi mulţumeşte profesorului pentru ceea ce acesta l-a învăţat ca semn al aprecierii faţă de munca profesorului . Dar dacă accepţi mită, te focalizezi la un cîştig imediat, pierzi un cîştig de viitor al unei generaţii întregi. Caută mai degrabă să confrunţi acest lucru, mustrînd pe cel ce-l fac şi încearcă să explici elevului că mita nu este nicidecum o soluţie pentru obţinerea notelor şi că acesta îi va afecta dezvoltarea lui de mai departe şi va afecta şi societatea în care trăim, de aceea vorbeşte-i elevului că unica soluţie în situaţia în care s-a pomenit este să recupereze timpul pierdut învăţînd şi avînd o atitudine serioasă faţă de studii.
Ca şi concluzie, vreau să subliniez faptul că numai evaluînd corect , zideşti viitorul ţării care este şi viitorul tău şi al copiilor tăi!!!
Ghenadie & Diana Curbet 