Scrierea corectă a cuvintelor după consoanele p și b

Una dintre regulile simple de scriere în limba română este folosirea lui m(nu n) înainte de consoanele p şi b.
Astfel, corecte sunt:
bomboană, nu bonboană,
îmbunătăţi, nu înbunătăţi,
împotriva, nu înpotriva,
împărat, amplasa,
ambarcaţiune, emblemă,
combate, combină,
complăcea, imprevizibil,
imbatabil, umple, umbla

Această regulă simplă se complică. Respectiv, nu se aplică în cazul unor cuvinte precum: avanpremieră (din fr. avant-première), avanpost, avanport şi avanbec, în care n-ul din cuvântul împrumutat nu se schimbă în m. La fel, pentru input (pl. inputuri), (intrare, introducere) preluat din engleză. Excepție fac și numele proprii străine, de exemplu: Istanbul.
Să scriem corect!

 

Totodată / tot o dată: cum se scrie corect?

      Cuvântul totodată este adverb, provenit din tot + o + dată și se scrie legat atunci când are sensul de concomitent, simultan, în același timp.

De exemplu:

  •  A fost mulțumit și, totodată, plăcut surprins.

Înlocuind adverbul cu unul din sinonimele lui, putem decide dacă acesta se scrie legat (în cazul în care propoziția își păstrează sensul).

  • A fost mulțumit și, în același timp, plăcut surprins.
  • Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată.(3 Ioan.1:5)
  • Îți voi răspunde și la aceasta, ție și prietenilor tăi totodată. (Iov 35:4)

     Dacă propoziția devine aberantă când înlocuim cu sinonimul (sau dacă avem de-a face cu o repetiție(tot, la fel), scriem separat.

De exemplu:

  •  Am fost o dată la mare și tot o dată la munte.

Este evident faptul că nu a fost la mare și în același timp la munte. Deci, din acest motiv, scriem tot o dată separat. În acest enunț este clar că persoana respectivă afirmă că a fost o singură dată la mare și tot o singură dată la munte.

 

Să scriem corect!

 

 

                                                                                                                 

MĂ DOR PICIOARELE sau MĂ DOARE PICIOARELE: cum este corect?

Iată ce exprimări am întâlnit în legătură cu folosirea corectă a verbului a durea:

  • Mă doare ochii de o perioadă lungă de timp.
  • Mă doare picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
  • Mă dor spatele când ridică greutăți prea des.
  • În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
  • Mă dor apendicele.

În acest articol vrem să vedem dacă astfel de exprimări sunt corecte. Mai întâi să privim la conjugarea acestui verb:

Numărul Persoana Indicativ prezent
singular I ––-
  II ––-
  III doare
plural I ––
  II ––
  III dor

Din paradigma acestuia observăm că verbul a durea are doar 2 forme: pers.III singular și plural. Acum trebuie doar să ne întrebăm: avem un spate și spunem mă doare spatele sau mai multe spate și spunem mă dor spatele?

La plural spunem: mă dor picioarele (că-s două).

Deci, ca să evităm exprimări greșite, trebuie să facem corect acordul dintre verb și substantivul care-l însoțește.

Iată cum trebuie să spunem:

  • Mă dor ochii de o perioadă lungă de timp.
  • Mă dor picioarele dacă parcurg distanțe mari pe jos.
  • Mă doare spatele când ridică greutăți prea des.
  • În ultima vreme tot mai des mă doare rinichii.
  • Mă doare apendicele.

 

De reținut!   În cazul unei enumerații, folosim întotdeauna forma de plural:

mă dor spatele și picioarele, mă dor capul și spatele, mă dor capul, spatele și picioarele etc.

 

Să vorbim și să scriem corect!

 

 

.

 

 

Cum folosim verbul A TREBUI ?

Gramatica limbii române îl încadrează în categoria verbelor unipersonale (pers. a 3-a sg. și pl.) și impersonale (exprimând ideea de necesitate / nevoie). Mai jos,  prezint paradigma conjugării acestuia la moduri și timpuri diferite:

Indicativ prezenttrebuie – la toate persoanele. Verbul care urmează după trebuie se acordă cu subiectul, după cum se vede mai jos:

  • eu trebuie să dau    noi trebuie să dăm
  • tu trebuie să dai      voi trebuie să dați
  • el trebuie să dea      ei trebuie să dea
  • Incorectel trebuiește, ei trebuiesc.

La indicativ imprefect: trebuia, trebuiau.

  • eu trebuia să știu      noi trebuia să știm
  • tu trebuia să știi        voi trebuia să știți
  • el trebuia să știe        ei trebuiau să știe

Indicativ perfect compus: a trebuit, au trebuit.

  • eu a trebuit să aflu      noi a trebuit să aflăm
  • tu a trebuit să afli        voi a trebuit să aflați
  • el a trebuit să afle          ei au trebuit să afle

Mai dificil de redat o paradigmă pentru perfectul simplu și pentru mai mult ca perfect. Sunt, în general, date formele:

perfect simplu: el trebui să adune / ei trebuiră să adune

mai mult ca perfect: el trebuise să vină / ei trebuiseră să vină.

Indicativ viitor: va trebui, vor trebui.

  • eu va trebui să am       noi va trebui să avem
  • tu va trebui să ai          voi va trebui să aveți
  • el va trebui să aibă       ei vor trebui să aibă

Condițional-optativ prezent: ar trebui.

  • eu ar trebui să fiu       noi ar trebui să fim
  • tu ar trebui să fii        voi ar trebui să fiți
  • el ar trebui să fie        ei ar trebui să fie

Condițional-optativ perfect: ar fi trebuit.

  • eu ar fi trebuit să iau              noi ar fi trebuit să luăm
  • tu ar fi trebuit să iei                voi ar fi trebuit să luați
  • el ar fi trebuit să ia                  ei ar fi trebuit să ia

Conjunctiv prezent: să trebuiască.

Conjunctiv perfect: să fi trebuit.

Gerunziu: trebuind.

Supin: de trebuit.

Atenție cum se face acordul (la trecut și la viitor) când există un pronume în dativ în fața verbului a trebui:

  • Mi-a trebuit un calculator.
  • Mi-au trebuit două calculatoare.
  • Îi va trebui un formular.
  • Îi vor trebui mai multe formulare.

Să scriem și să vorbim corect!

Când scriem NOR și când scriem N-OR

  NOR se scrie fără cratimă, deoarece are înțeles deplin: este substantiv comun, singular, masculin, nearticulat.

De exemplu:

  • Curcubeul va fi în nor; și Eu Mă voi uita la el ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.” (Genesa 9:16)
  • Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua și noaptea. (Exod 13:21)
  • Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați.” (Luca 9:35)
  • Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. (Luca 21:27)

 

N-OR se scrie prin cratimă, pentru că se rostesc două cuvinte într-o singură silabă: n(nu)-adverb; or-verb auxiliar care servește la formarea timpului viitor, forma populară.

De exemplu:

  • Cred că n-or rezista un an.
  • N-or să mai vină, din moment ce nu ne-au găsit acasă de atâtea ori.
  • Doar n-or merge și ei în aceeași direcție.
  • Când n-or mai putea să ducă valizele grele, ne vor striga.

 

 

Să scriem corect!

 

 

 

 

Punctuația corectă la cuvintele și expresiile incidente

     Cuvintele și expresiile incidente  sunt cele care aduc o informație suplimentară, nu au valoare semnificativă în sine, ci vin ca să aducă o precizare în ceea ce este exprimat sau să exprime o atitudine a vorbitorului. Enunțul poate fi înțeles și fără cuvintele sau expresii incidente. De exemplu:

  • cu părere de rău
    la drept vorbind
    din păcate
    din fericire
    desigur
    mai ales
    la urma urmei
    într-un cuvânt
    fără doar și poate
    într-adevăr
    prin urmare
    totuși
    în plus
    după cum știm
    spre nedumerirea mea
    în general
    apropo
    evident   etc.

Dar, trebuie să ținem cont de punctuația corectă la folosirea acestora în enunțuri. Astfel, în vorbirea scrisă este foarte important să cunoaștem că acestea, în majoritatea cazurilor, se despart prin virgule de restul propoziției.

De exemplu:

  •  Era, poate, prea târziu.
  •  Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Cei răstigniți împreună cu El, de asemenea, își băteau joc de El. (Evanghelia după Marcu 15:32)
  •  După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plâns împreună. David, mai ales, se prăpădea plângând. (1Samuel 20:41)
  •  Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. (1Corinteni 2:15)
  •  Există, în schimb, sute de alternative.
  •  În plus, informaţia este selectată cu foarte mare atenţie.
  •  Sunt eșecuri, pentru că, în primul rând, nu se pune accentul pe calitate”
  •  Este alegerea lor, desigur, cum să-și croiască viitorul.

 

Să scriem corect!

A-și aduce aportul: este corectă o astfel de exprimare?

Am întâlnit deseori exprimări de genul:

  •  Mi-am adus aportul la realizarea acestui proiect național.
  • Echipa și-a adus aportul la construcția clădirii din centrul orașului.
  • Locatarii cartierului și-au adus aportul  semnificativ la salubrizarea regiunii.
  • Anul acesta compania și-a adus aportul în bugetul de stat cu un venit dublu comparativ cu anul trecut.

Locuțiunea verbală a-și aduce aportul este una pleonastică. Cuvântul aport este de origine franceză (apporter) care în limba română înseamnă a aduce. Iată cum definește DEX-ul acest termen:

APORT– 1. interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. — Din fr. apporte (< apporter).

2. aport, aporturi, s. n. Contribuție materială, intelectuală, morală etc. adusă de cineva într-o acțiune comună. — Din fr. apport (< apporter).

Din definiția cuvântului, observăm că aport conține în sensul său verbul a aduce, de aceea este inutil să spunem “mi-am adus adusul”, căci este greșită o astfel de exprimare. Ca să evităm această exprimare incorectă, putem utiliza sinonimele următoare: a contribui, a participa, a se implica sau folosim substantivul aport.

Așadar ne exprimăm corect:

  •  Am contribuit  la realizarea acestui proiect național.
  • Echipa s-a implicat la construcția clădirii din centrul orașului.
  • Locatarii cartierului au participat semnificativ la salubrizarea regiunii sau  Aportul locatarilor la salubrizarea regiunii a fost unul semnificativ.
  • Anul acesta compania a contribuit în bugetul statului cu un venit dublu comparativ cu anul trecut.

 

 

Să vorbim corect!