Tag Archives: omofone

Când scriem CAI şi când scriem C-AI?

    CAI se scrie legat, pentru că are înţeles deplin, el este un singur cuvânt- substantiv comun, masculin, plural, nearticulat(singular cal).

De exemplu:

Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cai şi care şi un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului este cu tine. (Deuteronom 20:1)

Vai de cei ce se coboară în Egipt  după  ajutor, se bizuie pe cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul! (Isaia 31:1)

Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. (Apocalipsa 19:14)

C-AI se scrie prin cratimă, căci reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă: c(că)-conjuncţie căreia i-a dispărut vocala şi ai—verbul auxiliar a avea care serveşte şi la formarea timpului perfect compus(modul indicativ), prezent şi perfect(modul condiţional).

De exemplu:

  • Sunt încredinţat c-ai reacţiona adecvat când vei auzi vestea aceasta.
  • Cred c-ai fi putut să participi la acest concurs şi să obţii locuri premiante.
  • Bine c-ai venit la timp!

 

Să scriem corect!

 

Scrierea corectă a omofonelor CEAI / CE-AI

                    CEAI este un cuvânt care are un înțeles unitar, este substantiv comun. Se scrie într-un singur cuvânt.

De exemplu:

  1. Este bine să consumăm ceai din plante.
  2. Aromele  calde de ceai îi ademeneau pe trecători.
  3. La răceală bea ceai de tei și măceș.
  4. Ceaiurile au efecte curative.

CE-AI se scrie prin cratimă, pentru că se rostesc într-o silabă două cuvinte diferite: ce-pronume relativ, ai-verbul auxiliar a avea , care servește la formarea:

  • perfectului compus
  • viitorului-forma populară
  • modului condițional.

De exemplu:

Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.” (Ioan 13:27)

Și, ce-ai auzit de la mine în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. (2 Timotei 2:2)

Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi ce-ai făcut. Ionatan i-a spus și a zis: „Am gustat puțină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” (1Sam.14:43)

Să scriem corect!

Scrierea corectă a omofonelor NEAM / NE-AM

      NEAM se scrie fără cratimă, deoarece are un înțeles deplin: substantiv, comun, singular, neutru, nearticulat.

De exemplu:

Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. (Facerea 12:2)

Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujesti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii, până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.(Exod 20:4-6)

     NE-AM se scrie cu cratimă, căci indică două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă:

ne-pronume personal, persoana I singular, cazul acuzativ, forma neaccentuată;

am –verbul auxiliar a avea care servește la formarea timpului perfect compus și a modului condițional.

De exemplu:

De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima și toti ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. (Iosua 2:11)

Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. (1Tesaloniceni 2:7)

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați. (1Corinteni 11:31)

Când scriem SAR și când scriem S-AR

În acest articol vom examina o altă pereche de omofone  care produce dificultăți la scriere. Este vorba de ortograma SAR și S-AR.  Scriem SAR fără cratimă, deoarece este un cuvânt cu sens deplin. Este verb la timpul prezent , modul indicativ, pers. I singular și a III-a plural.

De exemplu:

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. (2Samuel 22:30)

Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului. (Plângerile lui Ieremia 1:5)

În ziua aceea voi pedepsi și pe toți cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie și de înșelăciune casa stăpânului lor. (Țefania 1:9)

Scriem S-AR prin cratimă , căci se rostesc două cuvinte într-o singură silabă: s-pronume reflexiv, forma neaccentuată și ar-verbul auxiliar a avea care ajută la formarea modului condițional.

De exemplu:

Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor. (Psalmul 46:1-2)
Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, daca s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși? (Luc.9:25)

Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris. Amin. (Ioan.21:25)