În contextul sărbătorii Paștele Blajinilor, vă îndemn să citiți acest articol care este preluat de pe www.moldovacrestina.net.
Semnificaţia cuvântului „pomană”
Pentru orice cunoscător de limbă rusă sau una din limbile de origine slavă, este foarte uşor să recunoască rădăcina cuvântului „pomană”, care este „pominati” sau „pameati”, adică a-ţi aminti sau memorie. Aceasta ne arată, că semnificaţia iniţială a pomenilor era să fie un cadou oferit cuiva ca să păstrezi memoria despre o persoană care a decedat. De fapt, şi în limba română este cuvântul a pomeni, pomenire. Şi este important să facem aceasta. Biblia spune că la moartea lui Saul şi Ionatan, David a alcătuit o cântare de jale şi apoi a poruncit poporului să înveţe acea cântare şi să o cânte. În felul acesta, David a ridicat un monument lui Saul şi Ionatan şi s-a îngrijit să nu fie date uitării numele şi faptele acestor oameni mari care au slujit poporul Israel. Este foarte trist să vezi azi cum oameni cu mari merite ajung să fie uitaţi încă fiind în viaţă şi cu atât mai mult după ce pleacă în lumea cealaltă. Nu este bine să îngăduim aceasta.
Pomenile nu pot ajuta pe cei morţi
Cu părere de rău, unii oameni au o părere foarte greşită conform căreia cred că dacă dau un lucru de pomană de sufletul unui mort, obiectul respectiv trece în lumea cealaltă şi ajunge să fie folosit de cel decedat. În copilărie doar aceasta am auzit despre pomeni şi chiar credeam şi eu aşa. Este total greşit. Nimeni din lumea aceasta nu poate transmite nici măcar o picătură de apă în cealaltă lume, oricât de frumoase intenţii nu ar avea. De altfel, Biblia ne spune despre un caz când un om bogat, care a trăit fără frică de Dumnezeu pe acest pământ şi nu i-a păsat de Lazăr, un sărac care sta la poarta lui. Iată ce scrie despre ei:
Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în locuinţa morţilor, în cinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.” (Ev. Luca 16:22-26)
Dacă nu au putut transmite ceva unii altora cei care sunt în diferitele locuri din lumea cealaltă, cu atât mai mult nu putem noi, cei de aici, să trimitem ceva ajutor celor morţi. Şi apoi, dacă cei morţi se află cu Hristos, nu au nevoie de nimic, absolut nimic de la noi, iar dacă sunt în locuinţa morţilor, nu-i mai poate ajuta nimeni şi nu le poate transmite nimic. Şi încă ceva, acolo, în locuinţa morţilor, ei nu au nevoie nici de dulciuri, nici de şervete, haine, veselă şi alte lucruri care obişnuiesc oamenii să dea de pomană, ci au nevoie de apă pe care o cer cu mare disperare.
Dumnezeu n-a lăsat reguli cu privire la pomeni
Nicăieri nu scrie în Biblie cât de des, cui şi ce să dăm de pomană. Dar, ne învaţă să fim darnici şi să facem milostenie. În predica de pe munte, Domnul Isus a spus:
Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Ev. Matei 6:1-4)
Simte cu cei care sunt în nevoie şi onorează memoria celor plecaţi din viaţă, dar nu face din ei idoli, pentru că sunt oameni ca şi noi toţi.
