Poziţia lui Dumnezeu cu privire la avort

      Problema avorturilor a ajuns una stringentă la etapa actuală. Unul din motivele principale, invocate de femeile sau cuplurile care au decis să avorteze este că nu au posibilitatea să crească  un copil , e mare sărăcie în ţară, “nu ne putem permite”,de parcă copilul este un obiect pe care ţi-l poţi permite să -l ai sau nu. Conform datelor statistice înregistrate de Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, numărul anual al avorturilor în republică oscilează între 14.500 şi 16.000. Circa   10 % de avorturi  sunt efectuate de femei  între 15-19 ani. Nu este un tablou frumos, nu? Haideţi  să vedem ce are de spus  Dumnezeu despre aceasta. Una din cele 10 porunci date  de Dumnezeu  este “Să nu ucizi!”  (Exod 20:). Avortul nu este altceva decît o ucidere a vieţii copilului care este viu şi care abia aşteaptă să se nască. Deci, avortul este o crimă, iar criminalii , după lege, sunt pedepsiţi. În mod analogic şi cei care avortează , dar şi cei care -şi dau consimţămîntul la aceasta trebuie pedepsiţi ca nişte criminali.  Dumnezeu a dat această poruncă pentru a-l proteja pe om , pentru că Dumnezeu pune mare preţ pe viaţa omului. Nu vi se pare că aceeşi poziţie trebuie  să o avem şi noi?  Oare nu despre aceasta vorbeşte şi Convenţia drepturilor omului pe care oamenii au alcătuit-o şi pe care tot ei nu o respectă?

   Un alt pasaj care relatează poziţia lui Dumnezeu faţă de avort se află la cartea Exod 21: 22-25:” Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă , pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor. Dar dacă se întîmplă o nenorocire , vei da viaţă pentru viaţă , ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vînătaie pentru vînătaie” Ceea ce se poate deduce din acest pasaj este faptul că Dumnezeu, a dat această indicaţie tocmai pentru că ţine foarte mult la viaţa umană şi mai ales la cea care încă nu s-a născut. Deasemenea cere ca cel care a pricinuit întreruperea sarcinii să fie pedepsit printr-o amendă, numită gloabă , tipul ei era fixat de bărbatul femeii însărcinate, pe care trebuia să o  plătească. Deci, Dumnezeu ne îndeamnă să ne purtăm cu foarte mare grijă faţă de femeile însărcinate, aceasta arată că ele trebuiau protejate. Este acestă  atitudine valabilă  şi în zilele noastre? Cît de bine ar fi dată oamenii s-ar conduce după Legile lui Dumnezeu!!!!

Aşadar, poziţia lui Dumnezeu este clară: avortul este o crimă  care trebuie pedepsită!!! Viaţa omului are prioritate, El a creat omul , procrearea a făcut parte din scopul Său şi El se va îngriji de toate temerile şi nevoile noastre, pentru că este un Tată iubitor şi grijuliu!!!

Utilizarea corectă a verbelor: a rîde, a divorţa, a greşi

 Auzim deseori următoarele expresii :

Elevul se greşeşte la citire.  De ce te rîzi?   Maria se divorţează cu soţul.

Vreau să explic în continuare  de ce verbele subliniate sunt folosite incorect. Vedem că aceste verbe sunt însoţite de pronumele reflexiv ” se”. Ca să ne convingem , vom verifica ce are de spus Dicţionarul Explicativ al Limbii române. Verbul ” a greşi” este definit astfel:  1. Intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. Intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. Tranz. A executa ceva greşit, rău.  A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. Expr. A greşi drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva faţă de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui.  Din definiţie observăm că acest verb este unul tranzitiv şi intranzitiv, dar nicidecum reflexiv, deci nu poate fi folosit cu pronumele reflexiv  “se”. Varianta corectă ar fi:    Elevul greşeşte la citire.

 Verbul ” a rîde” este definit ca : Intranz. 1. A-şi manifesta veselia sau satisfacţia printr-o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, scoţând în acelaşi timp sunete specifice, succesive şi nearticulate. Expr. A râde (sau, rar a-şi râde) în barbă (sau pe sub mustaţă) = a râde reţinut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în faţă, în obraz) = a sfida pe cineva; a-şi bate joc de cineva care este de faţă. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. A fi mulţumit, vesel, fericit; a se bucura. (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-şi bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. Expr. Râd (sau ar râde) şi câinii (sau şi curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de ruşine, s-a compromis. A nu ţine seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a dispreţui.  Şi din această definiţie observăm că nu are valoare de verb reflexiv, deci nici el nu poate fi utilizat ca şi vrb reflexiv.  Forma corectă a enunţului este  :   De ce rîzi?

Ultimul verb are următoarea explicaţie: a divorţa//~éz 1. intranz. (despre soţi) A rupe relaţiile de căsătorie prin divorţ; a desface căsătoria în mod legal; a se despărţi. 2. tranz. 1) A determina la divorţ. 2) A despărţi printr-un proces civil de divorţ.  Aici este vorba, ca şi -n cele două cazuri , de un verb cu valoare tranzitivă şi intranzitivă şi nu una reflexivă. Sinonimele acestui verb se pot utiliza cu ajutorul pronumelui reflexiv, dar verbul a divorţa -nicidecum. Aşadar, varianta corectă este:   Maria divorţează de soţ.

Preţuieşte fiecare zi !

Obama despre avort şi homosexuali

           Una dintre primele măsuri adoptate de noul preşedinte american, Barack Hussein Obama, a fost redeschiderea finanţărilor federale pentru organizaţiile proavort, deşi majoritatea americanilor sunt împotriva  avortului. Aceste finantări fuseseră suspendate de George W. Bush, un preşedinte cu vederi prolife. Acţiunea preşedintelui Obama a fost critică în termeni destul de duri de Vatican, care a afirmat că “drumul pînă la dezamăgire se pare că a fost foarte scurt”. “Viitorul acestui copil e o familie destrămată. Va fi părăsit de tatăl său. Mama sa singură se va chinui să-l crească. In ciuda tuturor greutăţilor, el va rezista. El va deveni… primul preşedinte negru al Americii.” Acesta este textul celui mai vizionat clip electoral din America, realizat de Biserica Catolică.

In ceea ce priveşte căsătoria, Obama nu e tocmai un suporter al ei. In 1996, cînd a candidat pentru Senat, şi-a exprimat sprijinul pentru „căsătoriile” homosexuale. Ca senator, în 2006, a votat împotriva unui amendament constituţional federal care ar fi definit căsătoria ca uniune între un bărbat şi o femeie. In timpul campaniei electorale din 2008, s-a exprimat împotriva legiferării căsătoriilor homosexuale, în favoarea căsătoriei tradiţionale, dar şi în favoarea parteneriatelor civile şi echivalarea acestora în timp cu căsătoria tradiţionalî. Efectul ultim ar fi legiferarea căsătoriilor homosexuale printr-o strategie indirectă. Recent, The Heritage Foundation a emis o scrisoare preşedintelui Obama cerîndu-i să-şi ţină promisiunilor făcute în timpul campaniei electorale, de a nu legifera căsătoriile homosexuale.

Privind agenda homosexuală, Obama are intenţii ambiţioase: abolirea restricţiilor impuse de armată privind manifestaţile homosexuale în rîndurile soldaţilor americani; sprijinirea unui act legislativ federal de nediscriminare împotriva homosexualilor şi travestiţilor la locul de muncă; echivalarea parteneriatelor civile cu căsătoria; abrogarea unei legi adoptate în anii 90 de administraţia democrată Clinton, care definea căsătoria la nivel federal ca uniune între un bărbat şi o femeie; respingerea unui amendament constituţional federal de protejare a căsătoriei; adopţia copiilor de către perechile de homosexuali.

Implementarea acestor politici va avea efecte extrem de negative asupra valorilor la nivel internaţional. Sub administraţia Bush, Statele Unite s-au opus agendei pro-homosexuale şi pro-avort promovata de UE la Naţiunile Unite şi de Brazilia şi Canada prin Organizaţia Statelor Americane.

Sursa:  www. stiricrestine.ro

 

 Ce crede cititorul despre un preşedinte, care nu are decît cîteva zile de cînd a fost numit în această funcţie , dar deja a reuşit să atace în mod direct familia, răsturnînd ceea ce este frumos şi normal?

Sacrificiu pentru binele celuilalt…

Cupa Open TaeKwon-do Călăraşi

De ce nu este bine să copiezi?

    Destul  de ridicol , nu ? ” Fenomenul” copiatului  este unul răspîndit printre elevii de la noi din ţară. Deşi nimeni nu-i învaţă, elevii noştri  “se descurcă destul de bine”  la acest capitol.  Pentru clasele primare acesta este un domeniu necunosut , iar pentru cel gimnazial , liceal şi universitar , este un domeniu explorat, elevii ,studenţii , etc, caută să aplice diverse metode tradiţionale şi netradiţionale de copiere. Unii o pot face mai bine, destul de obraznic ,  alţii mai ”necalitativ”  şi mai rar , iar alţii nici nici  nu  încearcă, alţii o numesc artă chiar sau sport.  Apoi ne întrebăm de ce avem puţini specialişti la noi în ţară. Vreau să prezint în continuare  de ce  condamn copiatul:

1. Copiind, nu cîştigi nimic. Mulţi susţin că cîştigă o notă pozitivă, uneori chiar una mare. Dar dacă şcoala este o instituţie care vrea să te pregătească pentru viaţa ulterioară şi vrea să-ţi dezvolte o profesie, atunci copiatul  nu-ţi oferă această şansă, dimpotrivă, el te face să regresezi sau să stopezi în ceea ce înveţi , pentru că cunoştinţe şi deprinderi nu capeţi copiind. Notă posibil că vei avea, dar cunoştinţe? Nota este trecătoare, ceea ce ai asimilat va rămîne.

2. Copiatul este o înşelăciune, o minciună. Prin faptul că copiezi, minţi profesorul sau persoana care te evaluează. De obicei  apelezi la o astfel de metodă cînd nu ştii nimic şi vrei să  demonstrezi că cunoşti materia. Nu este aceasta o minciună? Vrei să fii un om onest sau vrei să obţii note şi cunoştinţe în mod murdar?

3. Copiatul  denotă că  eşti leneş şi nedisciplinat.  Un elev disciplinat şi harnic nu va recurge niciodată la copiat, ci va munci , va depune tot efortul ca să aibă o notă mare. Din experienţa mea am văzut că  elevii harnici şi ordonaţi  nu recurg  la copiat. Iată ce spune Biblia în acest sens: “ Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă  la căile ei, şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici privighetor, nici stăpîn; totuşi îşi pregăteşte hrana vara , şi strînge de ale mîncării în timpul  secerişului. Pînă cînd vei sta  culcat , leneşule? Cînd te vei scula  din somnul tău? “(Proverbe 6:6-9 ). Furnica este un model de hărnicie, de la ea trebuie să înveţi să munceşti şi să nu fii leneş. Învăţarea regulată te va disciplina şi nici nu-ţi va trece prin minte ideea să copiezi.

4. Copiatul îl face pe elev un viitor  specialist necalitativ. Alegînd să copieze şi să nu muncească, acest elev se va obişnui cu un astfel de mod de viaţă,  se va complăcea în aceasta , va finisa studiile şi va vrea să se angajeze în cîmpul muncii, dar nu va avea cunoştinţele necesare şi nici competenţa respectivă  , va face o muncă necalitativă şi nu va lucra spre binele altora.

5. Copiind, nu cîştigi respectul profesorului şi al colegilor. Cît de bine şi “reuşit” n-ar copia elevul , profesorul îl va detecta oricum. Un elev care a învăţat temele, nu va copia niciodată , se va prezenta bine la ore, va cîştiga respectul profesorului, iar cel care va copia şi-l va pierde, fiindcă va crea impresia că nu ştie, nu a învăţat, nu vrea să depună nici un efort. Pentru profesor, acesta  nu va putea să se manifeste ca şi elev exemplar. Şi nici pentru colegi nu va putea fi un bun exemplu, pentru că exemplu este cel care munceşte şi obţine note în mod cinstit.

6. Copiatul este o pierdere de timp. În loc să foloseşti timpul de care dispui pentru a aplica cunoştinţele şi abilităţile tale, tu te gîndeşti  cum şi de unde ai putea copia, iar timpul trece repede şi te mai şi stresezi. Mai degrabă învaţă  bine şi scrie potrivit cu ceea ce ai învăţat, decît să cauţi alte soluţii de a cîştiga nota .

7. Refuzînd să copiezi, îţi păstrezi integritatea. O persoană care ţine la integritatea sa, nu va copia niciodată. Dumnezeu ne îndeamnă “să  fim sfinţi , căci şi Eu sînt sfînt” (Levitic 11.44).

 Deci, dacă vrei să obţii o pregătire bună în domeniu, trebuie să munceşti şi să depui efort maxim şi nicidecum să nu copiezi, dacă tinzi cu adevărat să fii un specialist bun, o persoană care să fie utilă societăţii şi să-ţi păstrezi nealterată integritatea ta !!!

Figuri de stil (metonimia)

         În acest articol vreau să prezint care este rolul şi semnificaţia metonimiei ca figură de stil. Enciclopedia liberă Wikipedia  propune următoarea definiţie pentru metonimie :  figură de stil înrudită cu metafora, care  constă în înlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a părţii prin întreg, a întregului prin parte, ale posesorului prin lucrul posedat, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relaţii logice.Termenul provine, potrivit “Dictionarului de termeni literari”, din fr. meto-rtymie, lat., gr. metonymia, “re-numire, inlocuire a unui nume cu altul”.

De exemplu:  “ … Să nu fie între voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin ”  (Deuteronom 29:18b). Acest verset relatează una din avertizările  date de Dumnezeu poporului Israel cu privire la relaţia lor cu El şi anume să nu se abată de la Dumnezeu ca să se ducă să slujească dumnezeilor străini.  Metonimia este “rădăcină ” şi “otravă şi pelin“, deoarece ele nu au sensuri directe de parte a plantei  , substanţă toxică sau plantă cu gust amar, ci rădăcina sugerează  orice lucru ce i-ar putea face să  se închine la dumnezeii neamurilor şi i-ar împiedica să se apropie de Dumnezeul adevărat. Aşa cum rădăcina este bine fixată în pămînt, este baza , temelia unui copac sau a unei plante, deci ar putea fi anumite lucruri invizibile la exterior( anumite gînduri,  porniri, atitudini de idolatrie ), dar bine statornicite în mintea şi viaţa  omului care îl fac să se abată de la Dumnezeu. Spunîndu-le aceste lucruri, Dumnezeu îi atenţionează şi asupra faptului că între ei nu trebuie să fie  astfel de rădăcini care mai tîrziu vor creşte şi vor produce doar lucruri negative, rele care vor aduce daune lor şi societăţii în care vor locui , distrugere ca şi otrava şi lucruri neplăcute  ca şi pelinul. ca şi concluzie , pot spune că atunci cînd nu înlăturăm sau smulgem acest păcat al idolatriei din inima şi viaţa noastră, el va  ajunge să dea roade otrăvitoare şi amare, de care nu vom putea să ne bucurăm noi şi cei din jurul nostru.

Un alt exemplu poate servi versetul 18 din cap. 12: “ Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţeleptului aduce vindecare”,  metonimia este  “limba înţelepţilor” , căci se referă nu la organ ce se află în cavitatea bucală, ci  la cuvintele spuse şi modul de exprimare al  celor înţelepţi şi anume că această comunicare aduce vindecare, este constructivă , nu răneşte, ci e aptă să aducă pace. 

În exemplul : “ … Dumnezeule , Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită ”(Psalmi 51: 17 b), metonimia este “inima zdrobită şi mîhnită”, fiindcă se înlocuieşte partea prin întreg: inima nu se referă aici la organul uman , ci la persoana care este într-o stare de mîhnire şi disperare, descurajare. Această asociere vine să ne prezinte caracterul lui Dumnezeu care este gata să primească persoana cu o astfel de stare, El nu o dispreţuieşte, dimpotrivă , îi dă alinare şi mîngîiere, cu condiţia că persoana respectivă să vină la El , să-şi conştientizeze starea  şi să apeleze la Dumnezeu.

De ce oamenii se tem de sfîrşitul lumii ?

       Am auzit mulţi oameni care zic că va veni sfîrşitul lumii şi ei se tem de acest eveniment. Unii zic că aceasta va avea loc printr-un potop, alţii zic că va fi o ploaie de foc, alţii – că toate lucrurile vor deveni altfel, se va schimba mersul normal al lucrurilor. Se fac tot felul de presupuneri, cercetări ştiinţifice cu privire la anul cînd urmează să fie acest sfîrşit, se asociază cu anumite evenimente care se întîmplă acum în societate. Dumnezeu este Cel care a creat universul şi omul şi doar El ştie cînd va fi acest sfîrşit. Iată cîteva motive pentru care oamenii se tem de sfîrşitul lumii:

1. Nu cunosc şi nu ştiu ce-i va aştepta. Ei sunt nesiguri cu privire la ceea ce se va întîmpla cu ei şi cu viaţa lor, nu ştiu unde vor merge după moarte, cum va fi acolo unde vor merge.

2.  Nu  caută răspunsuri în Sfînta Scriptură, unde se vorbeşte despre aceasta.  Biblia dă răspunsuri la aceasta întrebare, de aceea este bine să o studiem ca să aflăm despre aceasta. Dacă eşti curios să afli despre acesta şi nu ai citit , studiat niciodată Biblia, te îndemn s-o faci chiar acum  dacă te frământă această întrebare. În plus, ea conţine răspunsuri nu doar la acest aspect, ci la toate aspectele vieţii umane. Dacă nu ştii cum să o studiezi, cere ajutorul  unei persoane care ştie să studieze şi o face sistematic. Nu alege  calea cea mai uşoară de a întreba, pentru că nici aşa nu vei fi sigur dacă este corect sau nu .

3.  Nu au o siguranţă a mîntuirii.  Mulţi dintre ei afirmă că vom vedea unde vom ajunge : în rai sau în iad. Aici pe pămînt Dumnezeu ne-a dat suficient timp ca să ne gîndim la aceasta şi să alegem in cine  să credem. Domnul Isus spune:  ” Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine ” (Ioan 14: 6).Aceste cuvinte subliniază faptul că putem avea mîntuirea, salvarea de păcate doar prin credinţa în Isus, o altă cale de mîntuire nu există, căci chiar dacă ar exista, jertfa lui Isus nu ar mai fi fost valabilă. Crezînd în Isus şi acceptîndu-L ca Domn şi Mîntuitor personal , vei fi sigur că eşti mîntuit de păcate care te-ar fi dus la moarte.  Deci, numai în Isus Hristos eşti mîntuit.  Odată avînd această siguranţă, nu -ţi vei mai face griji şi nu te vei teme de sfîrşitul lumii, căci aceasta va fi o simplă trecere spre altă viaţă, iar moartea nu-ţi va părea atît de tragică.

4. Oamenii aleg să creadă mai mult în poveşti ,povestiri şi alte  “proorocii” decît în Dumnezeu. Nu ştiu de ce, e chiar absurd, dar oamenilor le place să se hrănească cu lucruri neadevărate, inutile, ireale,  să fie influenţaţi de alţii , decît în ceva care s-a împlinit şi într-un Dumnezeu real, viu şi adevărat , precum şi Cuvîntul Său. Eşti liber să alegi în cine crezi, dar alegerea ta îţi va influenţa prezentul şi viitorul tău.

Aşa că , alege să -ţi trăieşti viaţa corect, fără să fii influenţat de ceea ce presupun ştirile şi cei din jur , studiază tu singur Sfintele Scripturi ca să te convingi de cele ce se spune , alege să crezi în Isus ca şi Mîntuitor al întregii omeniri şi să trăieşti o viaţă ghidată de El, fără frică şi nesiguranţă!

A atîrna sau a se atîrna?

    Verbul a se atîrna este folosit în cele mai dese cazuri greşit. De exemplu: Studentul se atîrnă  serios faţă de  studii.   Apelăm iarăşi la dicţionar ca să -i vedem semnificaţia.

ATÂRNÁ, atîrn, vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăţa, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăţa de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva.

Din definiţie vedem că nici unul din sensurile propuse de dicţionar nu-l are pe cel din enunţul de mai sus, pentru că acest verb este unul tranzitiv şi nu reflexiv şi se referă doar la obiecte. Varianta corectă este:  Studentul are o atitudine serioasă faţă de studii.    Dimpotrivă acest verb poate fi folosit , fără îndoială, pentru obiecte, lucruri. De exemplu : Unde vom atîrna acest tablou?, care are sensul de a agăţa, a suspenda un obiect de un perete sau altceva.