Figuri de stil (antiteza)

           O altă figură de stil este şi antiteza. Denumirea provine  din fr. antithese, gr. antithesis, „opozitie” .  Este o figură de stil care constă in asocierea a două cuvinte, expresii, idei, imagini sau noţiuni cu sens contrar, cu scopul de a se pune în evidenţă reciproc.Antiteza are la bază doi termeni aflaţi în relaţie de antonimie.

De exemplu: ” Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. ” (Ioan 12: 42-43)

Din aceste două versete observăm o opoziţie, ea este subliniată. Este aici vorba de o antiteză , deoarece sunt două lucruri contrare: slava pe care ţi-o dau oamenii şi slava pe care ţi-o dă Dumnezeu. După ce au crezut în Isus, fruntaşii sinagogii, cei care învăţau pe oameni Legea în sinagogă(biserica evreilor) nu mărturiseau deschis credinţa lor în Domnul Isus de frica fariseilor, care ameninţau să dea afară din sinagogă pe cei care vor crede în Isus. Astfel fruntaşii sinagogii  au ales să asculte mai mult de oameni şi de slava lor  decît de Dumnezeu, au pus greşit priorotăţile lor , le-a plăcut mai mult să facă ceea ce le place oamenilor, decît ceea ce le cerea Dumnezeu. De cine te temi şi vrei să asculţi mai mult: de oameni sau de Dumnezeu?

Un alt exemplu poate servi şi : ” Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi  unde le sapă şi le fură hoţii; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă , nici nu le fură” (Matei 6: 19-20).

Din acest pasaj observăm antiteza : comori pămînteşti şi comori cereşti. Acestea sunt cuvintele Domnului Isus care vine cu  un îndemn  ucenicilor săi şi le spune să-şi strîngă mai degrabă comori în cer , decît pe pămînt, adică să fie atenţi  la priorităţile şi lucrurile pe care pun ei accent  , căci le spune mai tîrziu că acolo unde le  este comoara lor, acolo le va fi şi inima lor. Îi atenţionează asupra unui mare pericol : dacă  te  legi  strîns de comorile tale  şi ele sunt lipite de inima ta,  acolo îţi va fi şi inima ta, sufletul tău, ca mai tîrziu să le spună că nu putem să slujim la doi stăpîni. Omul este liber să aleagă unde îi vor fi comorile lui , dar de alegerea lui depinde unde îi va fi inima şi unde îşi va  petrece veşnicia. Apoi argumentează  de ce este bine să ne strîngem  comori în cer, afirmînd că acolo nu le mănîncă moliile şi rugina , dacă e vorba de haine sau lucruri,  nu  le sapă şi fură hoţii, dacă e vorba de lucruri preţioase şi scumpe(bani, aur , etc). Pe cînd pe pămînt aceste comori pot fi furate de hoţi, roase de molii şi de rugină. Apoi comorile de pe pămînt nu sunt veşnice, ele odată şi odată vor dispărea, pe cînd comorile cereşti vor fi veşnice, acolo nu vor fi hoţi , molii cu atît mai mult rugină. Deci, unde vrei să-ţi strîngi comori: pe pămînt sau un cer? Unde vrei să-ţi fie inima ta: cu Dumnezeu sau acolo unde vor fi şi lucrurile pămînteşti care vor pieri?