Atacul la persoană

Fenomen des întâlnit în societate începând de la cei mici, care o fac din necunoaştere şi supărare, până la lideri de ţară, care o fac intenţionat sau neintenţionat  în faţa întregii ţări, dând astfel un exemplu negativ la toată naţiunea. Şi este folosit fie pentru autoafirmare, fie pentru a agresa şi a distruge omul, fie pentru alte scopuri murdare.

Ce este?

Potrivit DEX-ului „ 1. v. asalt. 2. (SPORT) înaintare. (~ul a fost la înălțime.) 3. v. agresiune. 4. v. criză (BOALĂ).”  atacul este o agresiune, violenţă menită să distrugă. Deci atacul la persoană distruge persoana, pe când atacul la problema persoanei, nimiceşte problema, fie ea o concepţie, idee greşită, fie comportament greşit.

Care este diferenţa între atac la persoană şi atacul la problemă?

Atacând persoana , de obicei, te concentrezi la o problemă a lui   şi-i caracterizezi întreaga personalitate prin prisma acestei probleme, trecându-l astfel în categoria celor răi, uneori poate fi cu vorbe urâte şi batjocoritoare. Când cineva face  aceasta:

  • jigneşte persoana,
  • trezeşte în individ un sentiment de răutate, ură şi dorinţă de răzbunare,
  • face pe individ nu să-şi vadă problema şi cum să o amelioreze, ci îl vede pe celălalt ca pe  un vrăjmaş personal,
  • creează un  zid de despărţire între aceste persoane aproape imposibil de distrus,
  • nu rezolvă problema, ci o agravează.

Pe când atacarea problemei:

  • nu atacă personalitatea,
  • face posibilă o discuţie constructivă, care are şanse să ajungă la un consens,
  • chiar dacă nu se ajunge la o concluzie comună, dar nu dă motive individului să te vadă ca pe un vrăjmaş (depinde de spiritualitatea lui),
  • dă soluţii la rezolvarea problemei, poate aduce o schimbare în bine.

Care este soluţia ca să evităm  atacul  la persoană?

Dumnezeu ne învaţă cum trebuie să vorbim ca nu fie atac la persoană în cartea Sa, Biblia.

Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură”. (Col.3:8)

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecaruia„. (Col. 4:6)

Mai mult, Dumnezeu nu numai că ne învaţă,  El ne poate da abilitatea şi puterea ca totdeauna să vorbim aşa cum o face El, atunci când Îl primim pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, intrând în legământ cu EL,  primim şi Duhul Sfânt care ne învaţă să vorbim.

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învaţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învaţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicesti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie  şi nici nu le poate întelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el insuşi nu poate fi judecat de nimeni” (1 Cor. 2:12-15).

Dumnezeu să ne ajute ca toţi să învăţăm de la Dumnezeu ca să vorbim cu har şi spre zidire, ca astfel să ne bucurăm de relaţia unii cu alţii şi să trăim în dragoste, căci la aceasta am fost chemaţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s