Folosirea ghilimelelor

Ghilimelele sunt semne de punctuaţie care servesc la reproducerea întocmai a unui text spus sau scris de cineva.

De exemplu:

Isus a găsit un măgăruş  şi a încălecat pe el , după cum este scris: „ Nu te teme , fiica Sionului; iată că împăratul tău vine călare pe un mînzul unei măgăriţe„.

Ghilimelele folosite aici citează întocmai  profeţia din Vechiul Testament cu privire la intrarea lui Isus în Ierusalim.

Cînd folosim ghilimelele, trebuie să ţinem cont de următoarele lucruri:

1. Vorbirea directă trebuie plasată între ghilimele;

2.  Cînd se  exprimă   ironia  faţă de cel care a folosit cuvîntul , expresia reprodusă;

3.Titlurile operelor de literatură, artă, ştiinţă,publicaţii;

4. Cînd în text este nevoie de două rînduri de ghilimele, e bine ca să se folosească ghilimele unghiulare în interiorul celor obişnuite. De exemplu:

În ziua Cincizecimii după ce ucenicii au fost botezaţi cu Duhul Sfînt şi au început a vorbi în felurite limbi lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în urma căruia toţi erau uimiţi, apostolul Petru s-a ridicat şi a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! …  Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: <<În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci…>> După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă…”