Gol am ieşit şi gol mă duc…

 Cartea Ecleziastul este una plină de aforisme despre viaţă. Este scrisă de Solomon, Împăratul Ierusalimului, fiul lui David la sfîrşitul vieţii sale. Mi-a atras atenţia un verset:

 copii14„Cum a ieşit gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui. Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a trudit în vînt?” (cap.5: 15-16)

Omul pe parcursul vieţii sale nu face altceva nimic decît  să lucreze. Dedică acestuia o parte mare din viaţa sa. Se trudeşte , este mereu ostenit şi întotdeauna are de lucru şi se plînge că nu reuşeşte.  Se poate de observat , în afirmaţia lui Solomon,  trei lucruri importante cu privire la aceasta:

1.Omul nu vine pe lume cu nimic. Cînd se naşte bebeluşul nu aduce nimic cu sine, vine gol-goluţ. Lucrul acesta poate să -l confirme orice om. Tot ceea ce capătă omul pe parcursul vieţii, este de la Dumnezeu. Cu cît mai mult trăieşte, cu atît vrea mai mult să agonisească.

2. Omul nu poate să ia nimic cu sine. Atunci cînd părăsim acest pămînt şi mergem în rai sau iad, noi nu putem să luăm nimic cu noi din ceea ce-am agonisit în viaţă. Ne ducem fără nimic, aşa cum am venit. Şi acesta este un mare rău că a muncit şi nu poate să ia acolo nimic sau măcar ceva din ce a acumulat cînd era în viaţă. Pentru veşnicie acestea nu-i sunt de nici un folos!!!Auzeam că unii oameni bogaţi şi-au pus pe ei inele de aur , alte bijuterii şi lucruri  scumpe pentru care au muncit o viaţă, ca să le ia cu sine acolo unde vor ajunge după moarte.  Nu la Dumnezeu sunt oare toate bogăţiile  şi tot aurul ? Se înşeală, deoarece Biblia spune că este imposibil să luăm ceva cu noi şi cu siguranţă că acolo unde vom ajunge fiecare nu ne vor fi de folos,  pentru că înaintea lui Dumnezeu vom apărea nu cu cantitatea muncii noastre cînd trăiam, dar cu calitatea muncii noastre pentru El.  

3. S-a trudit în vînt. Munca pe care a depus-o toată viaţa, munca pentru care s-a ostenit, şi-a pierdut poate sănătatea, nu a avut timp poate să-l petreacă cu familia , a eşuat la acest capitol , pentru că era mereu preocupat de serviciu şi rezolvarea problemelor de acolo, este calificată ca o trudă în vînt, ca una zadarnică. Aceasta nicidecum nu înseamnă că nu trebuie să muncim, dar nu are nici un rost să -ţi petreci viaţa muncind numai şi investind în propria persoană. Este important să -ţi fixezi corect priorităţile în viaţă ca să nu-ţi pară rău de viaţa pe care ai trăit-o şi anii pe care i-ai jertfit în vînt. De aceea este bine să ne  trudim  pentru Dumnezeu.Dacă aşa stau lucrurile, ce putem să facem aici pe pămînt ca să putem lua cu noi acolo unde vom merge după moarte ?

Domnul Isus a întărit această învăţătură prin pilda următoare:

16. Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
18. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
19. şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!”
20. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”
21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Vedem aici un om muncitor, gospodar, care şi-a dedicat toată viaţa sa muncii, aşa încît nu mai avea loc pentru averile acumulate. Posibil că era bine văzut în societate, un exemplu de hărnicie, nu a fost un om care şi-a agonisit averea prin înşelăciune. Cu toate acestea, aceasta nu l-a ajutat absolut cu nimic, ba chiar a pierdut tot ce avea, chiar şi sufletul, fiindcă nu şi-a făcut timp să aibă o relaţie cu Dumnezeu, să se-mbogăţească faţă de Dumnezeu.

Isus mai spune  : „Nu vă stîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii ; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nu le mănîncă moliile şi rugina şi unde hoţii  nu le sapă , nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră , acolo este şi inima voastră.„(Matei 6:19-21)

Deci, trebuie să muncim dar în aşa fel ca să ne adunăm comori în ceruri, căci ele vor rămîne veşnic şi sunt lucrurile de care ne vom bucura în cealaltă viaţă de după moarte.

 Ce faci cu viaţa ta, cu timpul tău? Te osteneşti în zadar ? Munceşti aşa încît să nu ai timp pentru Dumnezeu ?  Nu ţi se mai termină lucrul sau te plîngi că nu reuşeşti nimic?  Ce fel de comori aduni: cereşti sau pămînteşti?  Cît de mult te trudeşti pentru Dumnezeu?

În articolul următor voi explica cum putem să ne îmbogăţim faţă de Dumnezeu şi cum putem aduna comori în cer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s