Este pedeapsa fizică valabilă şi pentru Noul Testament?

 

  Azi am primit de la un cititor al blogului următorul comentariu la articolul

        Delimitarea dintre pedeapsă şi violenţă” :   

  ” In Noul Testament nu am gasit o porunca concreta prin care ar trebui sa pedepsesc pe cineva fizic, nici macar pe propriul fiu. ceia ce scrie Pavel in Efeseni nu implica neaparat pedeapsa fizica. Intrucit noi sintem in noul Legamint si ne conducem dupa Noul Testament si nu Vechiul Testament putem afirma ca este pacat sa bati pe cineva fiind el chia propriul fiu. La fel cum se combina pedeapsa cu ceea ce scrie Mat 5:22 si urm. versete”

Am hotărît să răspund printr-un articol , pentru că mă gîndesc că  ar putea să mai fie oameni de aceeşi părere. 

 În primul rînd Noul Testament  nu se contrazice cu Vechiul Testament.  Domnul Isus Însuşi afirmă în Matei cap. 5: 17-18 : „Nu am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc.Căci adevărat vă spun cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul , nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile”. În al doilea rînd Noul Testament afirmă încă o dată că pedeapsa fizică, dacă este nevoie trebuie să fie aplicată, acest lucru îl vedem în cartea Evrei 12: 5-11:” Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsa, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.  Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

   De aici vedem că Dumnezeu pedepseşte fizic pe copiii Săi   spre binele lor,pentru că-i iubeşte. Dumnezeu nu dezaprobă  deloc faptul că părinţii îşi pedepsesc copiii, dimpotrivă încurajează pedeapsa, iar pedeapsa părintească este o ilustraţie a pedepsei lui Dumnezeu. Deasemenea  Dumnezeu numeşte pedeapsa o şcoală benefică, care aduce rezultate bune şi disciplinează copilul, îl opreşte de la fapte rele.

Iar în ceea ce priveşte textul de la Matei 5:22 şi următoarele versete, Domnul Isus face un contrast dintre neprihănirea fariseilor şi adevărata neprihănire pe care o cere Dumnezeu şi explică porunca „Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii”, pentru că fariseii se preocupau doar de lucrurile exterioare, iar Domnul Isus-de cele interioare, iar cînd spui „Nebunule” sau „prostule” acesta arată  atitudinea noastră faţă de aproapele nostru şi aceste cuvinte pot omorî omul. Aici nici într-un caz nu este contextul de disciplinare, ci de relaţia între oameni, aici se arată o atitudine violentă faţă de cei din jur, ceea ce este păcat.

 Ca şi concluzie, este foarte important să facem diferenţă între violenţă şi disciplinare, pedeapsă. Să ne ajute Dumnezeu să educăm tînăra generaţie potrivit cu Scripturile şi cu discernămînt!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s