De ce studiem Biblia?

Uneori creştinii sunt învinuiţi că sunt limitaţi pentru că au doar o singură carte după care se conduc, BIBLIA (Sfintele Scripturi).

De ce Biblia şi numai Biblia?

1. Sunt cuvintele lui Dumnezeu insuflate şi apoi tipărite pentru zidirea caracterului nostru.”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.“(2 Timotei 3:16-17)

2. Dumnezeu are autoritatea şi întîietatea în orice lucru şi doar apoi omul. Nu este corect faţă de Creatorul cerului şi a pămîntului să dai întîietate omului şi apoi Domnului, de aceea creştinii mai întîi studiază Biblia, iar apoi alte cărţi scrise de oameni. Pentru că omului îi este caracteristic să greşească, lui Dumnezeu – nu.

3. În ea este descoperită dragostea lui Dumnezeu, în Isus Hristos, pentru fiecare care o caută.“Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.”

4.  Căutăm  Împărăţia lui Dumnezeu. “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”(Matei 6:33-34).

Tu cînd dai preferinţă unei cărţi, ce cauţi în ea?

Dacă vrei să cunoşti cu adevărat dragostea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos  şi doreşti să ai parte de Împărăţia lui Dumnezeu studiază zilnic Biblia!

Hulă la adresa lui Dumnezeu

În cadrul discursului susţinut cu ocazia lansării cărţii sale, “Cain”,  Saramago a spus că lumii i-ar fi fost mai bine fără Biblie, pe care o consideră “un manual de moravuri proaste”.

“Biblia este un manual de moravuri proaste care are o influienţă puternică asupra culturii noastre şi chiar asupra felului în care trăim. Fără Biblie am fi fost diferiţi, cu siguranţă mai buni”, a spus Saramago, citat de agenţia Lusa. “Dumnezeu e doar în mintea noastră”

Detalii : jurnal.md

Nu este aceasta o blasfemie, o hulă la adresa lui Dumnezeu?

La o lectură sau studiere a  Bibliei este foarte uşor să vezi că este cartea care conţine cele mai înalte standarte morale şi nicidecum nu una cu moravuri proaste .  Biblia contrazice afirmaţiile autorului acestui manual atunci cînd  afirmă :

“Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,  pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi  cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2Timotei 3: 16). Nu este greu să ne dăm seama că:

1.Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu pentru oameni.

2.Biblia este  scrisă ca ne înveţe , să ne corecteze acolo unde am greşit, să ne dea înţelepciune în neprihănire, pe care o putem avea doar prin credinţa în Isus Cristos . Este oare corect ca credinţa în Dumnezeu , neprihănirea să fie numită un morav prost?

3.Biblia este omului de folos, deci ea aduce numai beneficii  asupra omului , pentru ca omul să fie desăvîrşit şi destoinic pentru orice lucrare bună, care iarăşi contravine cu moravurile proaste.

Apoi , nu ştiu de unde are autorul atîta certitudine că” fără Biblie am fi fost cu siguranţă mai buni “? Noi astăzi avem acces la Biblie, nu este un deficit, ea se poate întîlni în multe case,  chiar în mai multe exemplare şi în format diferit. Cu toate acestea  nu suntem mai buni , pentru că lăsăm ca pe ea să se adune praf  în loc să o studiem, să o cercetăm ca să căutăm să o împlinim, doar aşa putem deveni mai buni, cu siguranţă. Şi apoi , cum putem să afirmăm că ea nu ajută la nimic dacă ne învaţă dragostea pentru aproapele noastru? Nu este aceasta un beneficiu pentru societate?

Acest om este unul  fără frică de Dumnezeu , care nu a citit Biblia şi a îndrăznit să ironizeze conţinutul ei şi să afirme lucruri false despre cartea de căpătîi a creştinilor.

Ce crede cititorul despre aceasta?

Prin ce se deosebesc creştinii de păgîni?

Sunt creştini  care se numesc aşa şi se cred aşa, dar traiul, umblarea lor seamănă mai degrabă cu a celor păgîni. Cum să facem o deosebire între creştini şi păgîni, care sunt lucrurile care îi deosebesc? Epistola lui Pavel către Efeseni vorbeşte despre acest subiect şi anume în capitolul 4.

Creştinii

Păgînii

-învaţă de la Hristos(20) -s-au dezbrăcat de omul cel vechi care se strica după poftele înşelătoare(22) -s-au lăsat de felul de viaţă  din trecut(22) -s-au înnoit în duhul minţii lor(23) -s-au îmbrăcat în omul cel nou , făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi o sfinţenie pe care o dă adevărul (24) -se mînie , dar nu păcătuiesc(26) -lucrează cu mîinile lor ca să aibă ce da celui lipsit (28) - din gură le ies cuvinte de zidire(29) -nu întristează pe Duhul Sfînt(30) -sunt buni unii cu alţii(32) -miloşi (32) -se iartă unii pe alţii, aşa cum a iertat Dumnezeu în Isus  pe oameni (32)

-trăiesc în deşertăciunea gîndurilor lor(v.17) -au mintea întunecată(18) -sunt străini de viaţa lui Dumnezeu(18) -se află în neştiinţă(18) -au inimile împietrite(18) -şi-au pierdut orice pic de simţire(19) -s-au dedat la desfrînare(19) -săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie(19) -se strică după poftele înşelătoare(22) - nu se lasă de minciună(25), furt(28) -din gură le ies cuvinte stricate(29) -în mijlocul lor este orice fel de iuţime, amărăciune, răutate, mînie, strigare, clevetire(31)

Din acest contrast , observăm că creştin este cel care şi-a lepădat felul de trai din trecut cu faptele rele pe care le avea şi s-a îmbrăcat într-un om nou. El a devenit un om nou după chipul lui Dumnezeu, transformat de Dumnezeu prin înnoirea minţii care a avut loc cînd acesta a recunoscut starea de păcătos şi a crezut în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele oamenilor şi prin Cuvîntul lui Dumnezeu , care este adevărul şi care te sfinţeşte. Creştinul poate fi recunoscut după modul lui de trai , după umblarea lui , aşa este şi cu cel păgîn. Păgînul , dimpotrivă, este departe de Dumnezeu , modul lui de viaţă şi de gîndire este unul  stricat, destrăbălat, face fapte contrare celui creştin.

Ce fel de persoană te consideri tu ? Arată umblarea ta că eşti creştin sau păgîn? Ce spun cei din jur despre tine?

Cum poţi să schimbi starea în care te afli?

Beneficiile celui ce este în Hristos

Astăzi am studiat acest pasaj care mi-a arătat încă o dată ce beneficii are cel care este în Hristos:

” Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale,  spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui.  În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, dupa bogăţiile harului Său, pe care l-a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere”(Efeseni 1:3-8)

Din acest pasaj trebuie să ştim  că:

1.Dumnezeu ne binecuvîntează cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti;

2.Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii cu un scop:

-ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui;

3.Dumnezeu ne-a rînduit, adică ne-a predeterminat de mai înainte ca să fim înfiaţi prin Isus Hristos, de aceea ne şi numeşte copiii Săi;

4.Dumnezeu ne -a dat harul Său , în Preaiubitul Lui;

5. suntem răscumpăraţi , adică suntem eliberaţi , scutiţi  de moarte prin sîngele lui Isus;

6.avem iertarea păcatelor, dacă ne cerem iertare;

7. a răspîndit peste noi bogăţiile harului;

8.ne dă înţelepciune şi pricepere, cînd astăzi mulţi aleargă după înţelepciune şi tot nu o găsesc sau, dacă o găsesc , nu le foloseşte la nimic.

Ce adevăruri minunate şi esenţiale pentru orice om care vrea să împlinească scopul lui Dumnezeu cu privire la sine pe acest pămînt! În Isus avem totul de ce are nevoie un om , dar este alegerea omului să fie sau nu în Isus, să accepte jertfa lui Isus, să creadă-n El şi să trăiască o viaţă după Cuvîntul lui Dumnezeu.

Sunt aceste lucruri valabile pentru tine? Beneficiezi tu de aceste binecuvîntări ? Eşti tu în Isus? Dacă nu , ce te împiedică?

Care sunt asemănările şi diferenţele dintre baptişti şi ortodocşi?

În perioada ateistă , au fost împrăştiate multe minciuni despre diverse culte religioase pentru a discredita şi pînă azi unele din acele zvonuri mai stăpînesc minţile oamenilor. În Moldova cel mai mare număr de creştini întruneşte Biserica Ortodoxă, iar după ea vine Biserica Baptistă. Pentru că locuiesc în aceeaşi societate, este important pentru oameni să cunoască  unii despre alţii . Chiar mai mult, am observat că oamenii din Moldova cînd aud despre o altă confesiune decît cea ortodoxă , în mod automat numesc pe toţi alţii  “baptişti”. Deci , care sunt asemănările şi deosebirile între creştinii ortodocşi şi cei baptişti.

Asemănările

Cea mai mare asemănare este că şi creştinii ortodocşi şi cei baptişti îl iubesc pe Dumnezeu , cred în Domnul Isus Hristos ca şi Mîntuitor al lumii şi au la baza credinţei Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament şi Noului Testament. Şi unii şi alţii cred în învăţătura despre Sfînta Treime şi despre divinitatea Domnului Isus Hristos(martorii lui Iehova nu mărturisesc aceasta).

Diferenţele

Însăşi cuvîntul “baptist” arată diferenţa majoră care există între aceste două confesiuni creştine.Cuvîntul  “baptist” provine de la grecescul “baptizo” şi înseamnă botezat prin scufundare.Creştinii baptişti nu recunosc botezul copiilor mici, ciu cred doar în botezul oamenilor maturi care au încheiat un legămînt cu Domnul Isus Hristos. Pentru că se botează doar cînd au crezut, au fost într-un fel porecliţi de alţii”baptişti”, adică botezaţi. Dar, cum vede şi cititorul, porecla sau numele acesta poate fi aplicat atît unora, cît şi altora, pentru că şi unii şi alţii sunt botezaţi cînd sunt mici, iar alţii fiind maturi  cînd au crezut.

O altă deosebire este atitudinea faţă de Sfintele Scripturi. Baptiştii cred că doar cele 39 de cărţi ale Vechiului Testament şi 27 de cărţi ale Noului Testament sunt insuflate de Dumnezeu şi deţin toată autoritatea în materie de credinţă. Ei se conduc doar după ce este scris în Biblie. Creştinii ortodocşi  acceptă la acelaşi nivel cu Sfînta Scriptură şi aşa numita Sfînta Tradiţie care are la bază unele din cărţile apocrife(care nu au fost incluse în Biblie) şi scrierile părinţilor bisericii. Acolo unde Sfînta Tradiţie vine în contradicţie cu Sfintele Scripturi , baptiştii dau prioritate ultimei. De fapt, baptiştii pun cel mai mare accent pe studierea Sfintei Scripturi. De aceea, în timpul serviciilor divine pastorul sau predicatorii  explică  Biblia  şi se mai adună la biserică sau pe la case  ca să studieze sistematic . Acesta este un lucru deosebit de important. O altă deosebire este că baptiştii nu recunosc cultul icoanelor şi al închinării la sfinţi.

Suntem ucenicii Domnului Isus.

Cînd şedea cu ucenicii la Cina cea de taină, înainte de arestarea şi răstignirea Sa, Domnul Isus le-a spus: ” Vă dau o poruncă nouă : să vă iubiţi unii pe alţii ; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii . Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei , dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13: 34-35).

Şi baptiştii şi ortodocşii şi mulţi alţi creştini  din alte confesiuni sunt mai întîi de toate ucenicii lui Isus Hristos şi aceasta vrem să vadă oamenii în noi. Dacă ne iubim unii pe alţii şi dacă ne tratăm cu respect reciproc, prin aceasta vor cunoaşte oamenii că chiar suntem ucenicii Lui cu fapta şi nu doar cu numele.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Autor: preot Vasile Filat, sursa: www.moldovacrestina.net

De unde începe curvia şi cum te poţi abţine de la ea?

    Păcatul curviei nu este unul necunoscut de oamenii din timpurile actuale, toţi ştiu că aceasta este păcat, unii fac glume pe seama aceasta, alţii zic că a curvi înseamnă nemijlocit a înfăptui anumite acţiuni, dar mai puţini sunt cei care privesc la sursa curviei şi se feresc de acest rău. Să vedem de unde începe curvia şi cum te poţi abţine de la ea .

Domnul Isus a vorbit noroadelor odată despre acest subiect şi le-a spus aşa:

” Aţi auzit că s-a spus celor din vechime:” Să nu preacurveşti”, dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie , ca s-o poftească , a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale,  şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:27-29)

Din acest pasaj observăm următoarele:

   I. Curvia începe din mintea omului(în Biblie inima este echivalentă cu mintea). Curvia nu înseamnă că ţi-a plăcut de cineva şi ai avut relaţii sexuale cu persoana respectivă, ea nu are loc atunci , ci cu mult mai înainte, atunci cînd ai văzut-o şi ai poftit-o în inima ta.Ai văzut-0 şi ţi-ai imaginat în inima ta to felul de lucruri cu privire la persoana respectivă. Curvie nu înseamnă nicidecum că ai privit la o femeie , ci ai privit ca s-o pofteşti , s-o doreşti şi ţi-ai imaginat cum ar fi aceasta.

2. Există  soluţii:

   a.Înlătură orice te face să cazi în păcatul curviei. Dacă nu vrei să păcătuieşti, fii gata să lepezi, să îndepărtezi orice lucru care te face să cazi în păcat.Nu trebuie să înţelegem aici versetul în sens direct : să ne scoatem ochiul , căci cu acesta privim , ci să cauţi să îndepărtezi orice ar fi o pricină de păcătuire.

b.Transformă-ţi  mintea . Doar Dumnezeu ne poate schimba şi curăţi mintea noastră. ” Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou  în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne” (Ezec.11:19).El ne poate transforma mintea noastră  atunci cînd acceptăm să ne pocăim şi să intrăm în legămînt cu Dumnezeu şi vrem ca toată viaţa noastră  s-o trăim  ascultînd  de Cuvîntul Său.

III. Păcatul curviei va fi pedepsit. Versetul 29 spune că trupul va fi aruncat în gheenă, gheenă este iazul de foc şi pucioasă în care vor nimeri toţi cei care au păcătuit şi nu s-au împăcat cu Dumnezeu.

Deci, curvia începe în minte.  Ca să eviţi acest păcat este necesar să ai o inimă transformată şi să îndepărtezi orice te face să păcătuieşti .

Dumnezeu să ne ajute să fugim de acest păcat şi să -I fim plăcuţi Lui!

Respectul -atitudinea pe care o aşteaptă Dumnezeu

Acum ne aflăm într-o tabără şi ieri, la programul de seară le-am vorbit tinerilor prezenţi acolo despre respect. Ei au constat că în ultimul timp nu mai este valabilă această noţiune mai ales printre noua generaţie şi că înainte cînd merge învăţătorul prin sat , toţi cei ce-l întîlneau îşi scoteau pălăria în semn de respect. De ce astăzi nu se mai vede respectul şi tot mai mulţi sunt cei ce arată lipsă de respect?

Să vedem care este definiţia acestui cuvînt dată de DEX:

respect-atitudine sausentiment de stimă , de  consideraţie  sau de preţuire deosebită de cineva sau de ceva, apreciere, autoritate, politeţe, cinstire, onorare. Antonime: dispreţ, nerespect.

Aşadar, ce este respectul?

1.Respectul este una din cele 10 porunci date de Dumnezeu poporului Său :

“Cinsteşte  pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. “(Deut.5:16)

2.Respectul este o atitudine a inimii.

” Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.  Degeaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”(Matei 15:8-9).

Acestea sunt cuvintele Domnului Isus către poporul Său. De aici vedem că respectul este o atitudine, o atitudine care se învaţă,o atitudine a inimii care se cultivă. Respectul trebuie să vină din inimă şi nu din buze, trebuie să fie sincer şi nu făţarnic.

3.Lipsa de respect este o atitudine a celor nelegiuiţi.

“Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.  Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi” (Romani 1:28-31).

Celor nelegiuiţi , adică cei care trăiesc contrar standardelor lui Dumnezeu date în Cuvîntul Său, le este caracteristică  lipsa de respect. Apostolul Pavel enumeră calităţile celor nelegiuiţi , printre care subliniază şi lipsa de respect care se vede şi -n relaţia cu părinţii, în felul cum îi ascultăm şi îi cinstim, şi nu doar părinţii, ci şi profesorilor, celor care investesc în creşterea noastră.

De ce Dumnezeu cere să respectăm?

1.Să ne înveţe să apreciem pe oamenii care au investi în noi.

2.Prin aceasta se vede ascultarea de Dumnezeu.

“Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrîn. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul”(Levitic 19:32).

Nu putem afirma că ascultăm de Dumnezeu şi nu-i respectăm pe cei care sunt mai  înaintaţi în vîrstă ca noi.

3.Prin aceasta te înveţi să cinsteşti pe Dumnezeu.

3. Isus Hristos -exemplu frumos de respect.

” Cel ce M-a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-i este plăcut.”(Ioan 8:29)

Isus a ales să-L cinstească pe Tatăl , făcînd ce este plăcut Lui , ascultînd de El, prin aceasta ne-a aratăt un exemplu frumos şi demn de urmat de  ceea ce înseamnă respectul.

Cît de respectuos eşti tu? Pe cine respecţi tu?  Arăţi tu prin vorbele şi acţiunile tale că cauţi să împlineşti voia lui Dumnezeu cu privire la respect? Simt cei din jurul tău respectul tău?

Dumnezeu să ne ajute să avem o viaţă plină de respect , prin aceasta împlinind Scriptura.

Ce se întîmplă cînd tolerezi păcatul?

Este uşor să fii obiectiv atît timp cît nu este vorba de tine sau de cei dragi ţie, mai greu este cînd trebuie să confrunţi pe cineva apropiat care  a păcătuit. În acest caz preferi să închizi ochii şi să spui că nu e chiar atît de straşnic ceea ce a făcut, mai sunt şi alţii, nu el e singurul şi atunci eşti tentat să cobori standardele şi principiile corecte la care ţii în favoarea acestuia. În articolul de azi vrem să vedem împreună ce se întîmplă atunci cînd tolerezi , adică îngădui, permiţi ca păcatul să progreseze şi nu îl confrunţi la timp şi obiectiv pe cel care -l face. Vrem să privim la un exemplu din Vechiul Testament ca să învăţăm ce avem de făcut cu păcatul din viaţa noastră şi a celor din familia noastră. Este vorba de preotul Eli care avea doi fii:  Hofni şi Fineas, care erau şi ei preoţi ai Domnului. Iată ce spune Biblia despre aceştia:

” Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul. Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Cînd aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa cînd se fierbea carnea.Ţinînd în mînă o furculiţă cu trei coarne, o vîra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel cari veneau la Silo. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: “Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua dela tine carne fiartă, ci vrea carne crudă”.Şi dacă omul zicea: “După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: “Nu! dă- mi acum, căci altfel iau cu sila”.Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului”(1Samuel 2:12-17)

Aceşti tineri , deşi erau preoţi ai lui Dumnezeu şi cunoşteau teoretic Cuvîntul lui Dumnezeu, ei nu respectau, nu trăiau  ce este scris acolo, ci nesocoteau darurile Domnului, prin aceasta se făceau vinovaţi de un foarte mare păcat . Luau cu sila ceea ce nu le aparţinea şi despre acest lucru ştia toată lumea, căci toţi veneau la Casa Domnului ca să -I aducă daruri. Ştia oare şi tatăl lor despre aceste lucruri? Haideţi să vedem ce ne spune textul:

” Eli era foarte bătrîn, şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile cari slujeau afară la uşa cortului întîlnirii.El le-a zis: “Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. Nu, copii, ce aud spunîndu-se despre voi, nu este bine; voi faceti pe poporul Domnului să păcătuiască.Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu; dar dacă păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să-i omoare.“(22-25)

Vedem că Eli ştia despre acest lucru şi a mers la ei şi i-a întrebat de ce fac aceasta şi le-a zis că nu este bine ceea ce fac. Atît, doar atît a făcut el pentru ei! A procedat corect Eli că a făcut doar atît? Este bine că a mers şi le-a spus că ei păcătuiesc împotriva Domnului, dar aceasta nu a fost suficient din moment ce ei nu au ascultat de el şi continuau să păcătuiască. Ce ar fi trebuit să facă Eli? El a văzut păcatul, dar el ar fi trebuit să -i confrunte mai aspru , să nu fie atît de îngăduitor cu ei şi să acţioneze. Eli ar fi trebuit să-iopreacă , să-i  scoată din preoţie, din moment ce aceştia nu făceau faţă , nu doar să califice păcatul lor ca ceva care nu este bine. În continuare textul ne relatează cum un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a spus:

” Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, cari am poruncit să se facă în locaşul Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decît pe Mine, ca să vă îngrăşati din cele dintîi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?“

Prin faptul că Eli a ales să tolereze păcatul fiilor săi, el s-a făcut vinovat şi anume păcatul lui Eli este că a ales să -şi cinstească fiii mai mult decît pe Dumnezeu , a ales să tolereze păcatul mai mult decît să asculte de Dumnezeu. Pentru că erau fiii săi , Eli nu a putut fi categoric împotriva păcatului şi prin aceasta nu L-a cinstit pe Dumnezeu. De aceea, zice Dumnezeu:

“  Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea”. Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc, vor fi dispreţuiţi. Iată că vine vremea cînd voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încît nu va mai fi nici un bătrîn în casa ta. Vei vedea un protivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată nici un bătrîn în casa ta. Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vîrstei. Şi iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni şi Fineas: amîndoi vor muri într-o zi. Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla totdeauna înaintea Unsului Meu”.(30-35)

Eli a fost înştiinţat de consecinţele care vor urma, dar totuşi nu a reacţionat adecvat. Dumnezeu condamnă pe Eli pentru că avea cunoştinţă de ceea ce se întîmpla , dar “fără ca el să-i fi oprit”, nu a intervenit ca să -i oprească, ci a preferat să fie subiectiv cu ei şi tolerant. Capitolul 4 din aceeaşi carte ne relatează cum într-o zi Eli a primit vestea că Fineas şi Hofni au murit. Această veste i-a fost adusă pe cînd Eli aştepta lîngă drum pe un scaun, avea 98 de ani şi fusese judecător în Israel 40 de ani. Cum a auzit vestea aceasta şi că chivotul Domnului a fost luat de filisteni, a căzut de pe scaun pe spate, şi-a rupt ceafa şi a murit. Astfel s-au împlinit cuvintele lui Dumnezeu. Iată ce se întîmplă cînd tolerezi păcatul. Dumnezeu nu se lasă batjocorit şi nu îngăduie păcatul.

Cunosc cazuri cînd părinţii văd evident că copilul lor păcătuieşte, dar ei nu întreprind nimic ca să-i oprească sau se mulţumesc cu faptul că le spui o dată şi atît,  sau afirmă că se mai întîmplă, mai ales cîte nu faci la tinereţe, că şi eu am păcătuit, cu timpul îşi va da seama, dar nu fac nimic pentru a opri păcatul, deşi au toată autoritatea s-o facă şi tot dreptul , chiar dacă persoana are 18 ani şi e considerată  independentă de către legile statului nostru. Făcînd aceasta, nu realizează pericolul care îi aşteaptă pe copiii lor şi pe ei înşişi. Să nu -i opreşti , înseamnă să nu -ţi pese atît de tare de ei . Nu este mai bine oare să sufere acum puţin că este pedepsit  decît o viaţă întreagă? Mai bine este să fii pedepsit de oameni decît de Dumnezeu!!! Alteori prietenii nu au curajul să  confrunte, dar  bîrfesc pe la spate pe cel care-i este prieten şi trăieşte în păcat.

Tu ce faci cu păcatul  celor dragi şi apropiaţi ţie : îl tolerezi sau îl confrunţi , cauţi să-l opreşti sau cobori standardele lui Dumnezeu mai jos?

Ce faci cu păcatul tău? Închizi ochii sau vii înaintea lui Dumnezeu , nu a oamenilor ca să-l mărturiseşti şi te schimbi , te strădui să nu -l mai faci, căci ştii că păcatul nu rămîne nepedepsit?

Vreau să-ţi spun că Dumnezeu iartă orice păcat, aşa cum o afirmă El, dar vrea ca noi să venim la El şi să il spunem. Totodată Dumnezeu este un Dumnezeu drept care pedepseşte nelegiuirea.

Ce alegi să faci?

Ce se întîmplă cu cei necredincioşi după moarte?

În unul din articolele recente am văzut  care este soarta celui credincios după moarte. Azi vreau să vedem împreună ce se întîmplă cu cel necredincios după ce moare.

1. Sufletul lui merge în Locuinţa Morţilor, dar trupul este supus putrezirii. Iată pilda Domnului Isus scrisă la Evanghelia după Luca:

“ “Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.  La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: ,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ,Fiule’, i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.’ Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: “Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.’ Şi Avraam i-a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” ,Nu, părinte Avraame’, a zis el; ,ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.(16:19-31).

Din această pildă aflăm că cel bogat a nimerit în Locuinţa Morţilor pentru că în viaţă şi-a ales lucrurile bune, deci el a ales mai degrabă să  ducă un trai plin de veselie şi strălucire  , să ducă un trai negîndindu-se la Dumnezeu şi nu a trăit după Cuvîntul Său. Despre Locuinţa Morţilor aflăm :

- este chin

-de acolo se vede ce este in Sînul lui Avraam

- văpaie care te chinuie

-cei de acolo pot apela la cei de dincolo

-este o prăpastie mare între ei

-nimeni nu poate trece dintr-o parte în alta

-dorinţa cea mai mare a celor din Locuinţa Morţilor este ca cei dragi lor să nu nimerească acolo cu ei

-ei cer milă şi ajutor , dar nu -l primesc, pentru că au avut o viaţă întreagă la dispoziţie

-nimeresc acolo cei care nu ascultă de Moise şi proroci, adică de Cuvîntul lui Dumnezeu.

Un lucru este cert că odată nimerit acolo , nu mai ai şansă de salvare, această şansă o are fiecare om pe pămînt cît trăieşte dacă alege să se împace cu Dumnezeu prin credinţa in Isus şi pocăinţă  de păcate. Nu poţi trece dincolo sau să rogi pe Dumnezeu să te treacă cumva, această trecere e posibilă doar cînd trăieşti şi e foarte simplu dacă alegi să te pocăieşti.

2. Vor învia şi se vor  înfăţişa la Judecată. Iată ce spune în acest sens cartea Apocalipsa:

“ Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.  Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.  Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (20:11-15).

3.Aruncat în gheenă, unde arde şi trupul şi sufletul (termenul provine din greacă gheena şi înseamnă iad). Din pasajul de mai sus

vedem că Locuinţa Morţii este un loc temporar unde merge cel necredincios ca acolo să aştepte Judecata potrivit cu credinţa şi faptele lui ca mai apoi să fie  aruncat în iazul de foc. Să vedem ce aflăm despre iazul de foc:

-este moartea a doua

-este un loc veşnic

-acolo merge oricine nu este scris în cartea vieţii(eşti scris în cartea vieţii atunci cînd crezi).

Un alt text care  se referă la iazul de foc este şi Evanghelia după Marcu 9:43-48, care zice:

” Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei , unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”(Marcu 9:43-48).

Din acest text  aflăm următoarele despre iazul de foc:

-este locul unde merg cei păcătoşi, cei care nu se pot lepăda de păcate

-este un foc care nu se stinge, arde veşnic

-acolo viermele nu moare.

4. Există scăpare pentru cel necredincios! Atît timp cît omul trăieşte , există şanse mari de salvare. Această salvare o poate avea doar :

1.recunoscînd starea de păcătos

2. cerînd iertare de la Dumnezeu pentru păcatele făcute

3.crezînd în Isus care a murit pentru păcatele lui şi ale întregii omeniri

4.trăind o viaţă curată după Cuvîntul lui Dumnezeu.

Aşadar, de om depinde unde îşi va petrece el veşnicia: fie alături de Dumnezeu , fie în focul veşnic. Dumnezeu a creat omul ca să trăiască veşnic, dar i-a dat acestuia posibilitatea să aleagă. Judecă şi tu unde este mai bine să-ţi petreci veşnicia…

Azi ai şansa să te pocăieşti dacă încă nu ai făcut-o!!! Alege să trăieşti aşa ca  veşnicia ta să o petreci cu Dumnezeu!!!

Ce se întîmplă cu credincioşii după moarte?

Întotdeauna şi în toate timpurile, oamenii au vrut să ştie ce se va întîmpla cu ei după moarte, şi această neştiinţă îi face pe oameni să se teamă foarte mult de clipa morţii. Iar cînd spui cuiva că este bine să fii pregătit pentru acest moment el răspunde că mai bine nici nu se gîndeşte la aşa ceva, şi îşi trăieşte viaţa în rutina ei. Şi după cum aici sunt două categorii de oameni : unii care cred în Domnul Isus şi au încheat un legămînt cu ei, aceştia sunt credicioşii; şi alţii care nu au intrat în legămînt cu El. Tot aşa şi după moarte fiecare dintre aceste 2 catigorii vor avea diferite căi.  Dar odată născuţi oamenilor le este rînduit să moară, iar după moarte…

1. Trupul supus putrezirii se duce în pămînt iar sufletul -  direct la Domnul Isus. Chiar apostolul Pavel cînd era în lanţuri din pricina propovăduirii lui Hristos, se aştepta ca să fie omorît, deaceea el scrie: ” Pentru mine a trăi este Hristos a muri este un cîştig. Sunt strîns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi ar fi mai bine să rămîn în trup.” (Filipeni 1:21,23). Deci vedem că moartea nu-l speria pe Pavel căci pentru el ar fi un cîştig pentru merge direct la Domnul Isus, care S-a dus ca să pregătească un loc în casa Tatălui pentru toţi ucenicii Lui , care-L iubesc şi care fac voia Lui. Şi vor sta acolo pînă cînd …

2.   Dumnezeu va învia trupurile supuse putrezirii şi la va schimba în neputrezire. În prima  epistolă a sa  către Tesaloniceni Pavel le scrie despre aceste lucruri ca să-i îmbărbăteze, pentru că ei aşteptau venirea Domnului Isus aşa cum a promis-o El, dar văzînd cum unii din fraţi mor şi Domnul Isus nu vine ei au început să se întristeze, şi să se îngrijoreze. Deaceea Pavel le spune: “Domnul să facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facim şi noi înşine pentru voi, ca vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.” (cap. 3:12-13). Şi mai departe spune:“Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit (au murit), ca să nu fiţi întristaţi, ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, într-adevăr, ce vă spuneam, prin Cuvîntul lui Domnului: noi cei vii, care vom rămîne pînă la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigă, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel  vom fi totdeauna cu Domnul. Mîngîiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.“ (cap. 4:13-18).  Deci vedem că la răpirea Bisericii (Biserică este grupul de credincioşi , nu clădire),  credicioşii care au murit vor fi aduşi de Dumnezeu împreună cu Domnul Isus şi îşi  vor lua înapoi trupurile înviate, dar de data aceasta nu vor mai fi nişte trupuri supuse putrezirii, ci supuse neputrezirii. “…. într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea dintîi trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi (cei vii). Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.“(1. Cor. 15:52-53)

3. Vor fi totdeauna cu Domnul în trup.   “Vom fi răpiţi toţi  împreună cu ei (cei înviaţi şi cei ce vor fi vii la momentul răpirii Biserici), în nori ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

Aşadar pentru cel ce a crezut în Domnul Isus din toată inima lui, a încheiat legămînt cu El , care trăieşte potrivit cu Cuvîntul Lui moartea  nu mai este  pentru el ceva înfiorător, el are siguranţa vieţii împreună cu Hristos, şi această siguranţă vine din faptul că odată ce Isus a înviat înseamnă că la vremea potrivită va învia pe toţi sfinţii Săi.  De la noi se aşteaptă ca să le spunem tuturor oamenilor că Domnul Isus vine şi cînd va veni El să ne găsească pe toţi fără prihană şi în sfinţenie.   Dumnezeu să ne ajute la aceasta.