Cel mai bun film educaţional al anului

Impresii de la seminarul cu profesorii la Camenca.

Recent m-am întors de la sanatoriul ”Nistru” din Camenca , unde a avut loc un seminar cu profesorii din republică. Am fost în număr de 20 de persoane. Seminarul a fost organizat de  Asociaţia ” English  for a new life school ” şi planificat pentru 10 zile. Am beneficiat de o vacanţă foarte plăcută, de un timp frumos , o oportunitate de a face tratamente şi de un personal amabil, competent şi binevoitor.Pentru mine şi colegele  mele , acestea au fost o binecuvîntare mare, căci nu prea ne facem timp ca  să ne îngrijim de sănătatea noastră.  De cele mai dese ori mergem la medic în situaţii extreme, atunci cînd este deja grav , cînd s-au adunat mai multe şi nu ştim să ne îngrijim de trupul pe care ni l-a dat Dumnezeu ca să I slujim Lui. Dar cel mai important nu a fost aceasta, ci faptul că am avut posibilitatea să-L cunoaştem mai mult pe Dumnezeu, studiind cursul ” Doamne , vreau să te cunosc! “. Am avut posibilitatea să-mi revizuiesc relaţia mea cu Dumnezeu, să mă cercetez şi să văd dacă-L cunosc îndeajuns pe Dumnezeu ca şi copil al Lui. Dumnezeu se descoperă poporului Său sub mai multe nume: Elohim, El Elion, El Şadai, Adonai, Iehova, Iehova Rafa, etc, ca oamenii să-L cunoască şi să aleagă să se bizuie pe Numele Lui ca să aibă biruinţă în toate situaţiile vieţii. Este un curs foarte interesant, cu adevăruri vitale pentru oricine care doreşte să aibă o relaţie corectă cu Dumnezeu şi să  apeleze la El în orice  moment al vieţii. Sigur că este alegerea omului în cine să se încreadă, căci “unii se încred în caii şi carele lor, alţii în Numele Domnului“, dar deosebirea dintre cele două categorii de oameni este că primii se-ndoaie şi cad , iar a doua categorie se îndoaie , dar nu cad, căci aleg să se încreadă în Numele lui Dumnezeu. Cunoscînd Numele lui Dumnezeu şi semnificaţia lor,  înveţi să te raportezi corect la necazurile care vin în viaţă,  înveţi  să apelezi  la El în primul rînd şi să te încrezi  în Numele Lui, care este ” un turn de scăpare“. Adevărul frumos pe care mi l-am însuşit este că Dumnezeu nu cere mult de la noi, El vrea ca cei ce au crezut în El să se bizuie pe El, să vină la El. El se prezintă nouă , ne arată beneficiile încrederii în El, ne rezolvă El problemele noastre, ne vindecă, ne scapă din situaţii de criză, ne arată unde putem găsi alinare , adevărata pace, protecţie, iar  de la noi El nu cere altceva nimic decît să venim la El, să apelăm la El şi ne bizuim pe El. Este un curs deosebit!

 Vreau să mulţumesc mult   Nataliei Boicu , care dirijează cu toate activităţile asociaţiei şi Zinaidei Cibotărică care ne-au ajutat să înţelegem mai bine aceste adevăruri biblice şi altor persoane pe care nu le cunoaştem , dar care s-au îngrijit foarte bine ca să noi ne simţim bine. Dumnezeu să le răsplătească eforturile şi atitudinea lor faţă de noi!!!

Homosexualii desfigurează capodoperele clasice şi istoria

   Astăzi mergînd în rutieră am auzit la radiou o noutate care m-a întristat şi anume că într-o şcoală publică din Londra ,  tineri de 14-16 au pus în scenă piesa “Romeo şi Julieta”  în într-o variantă care să placă homosexualilor. Punînd în scenă această piesă sub denumirea de “Romeo şi Julian” sunt promovate homosexualitatea, lesbianismul şi alte practici scîrboase, pe care Dumnezeu le condamnă, chiar în medul tinerei generaţii care încă nu ştie să facă discernămînt dintre bine şi rău. Vezi ştirea http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-02-28&id=22073

 

Tot aşa au făcut şi cu filmul “Alexandr” unde marele împărat Alexandru Macedon a fost prezentat ca homosexual, chiar dacă nu există nici un document care sa arate acest lucru.

Prin aceste lucruri , ca piesa şi filmul de mai sus, omenii stricaţi vor:

1. Să prezinte  răul drept bine şi binele drept rău.  Şi anume homosexualitatea care este un rău mare ( http://www.moldovacrestina.net/social/isus-hristos-condamna-pacatul-sodomiei-si-cheama-homosexualii-la-pocainta/ ) este prezentată ca o practică normală. Pe cînd atunci cînd te opui acestor practici pentrucă doreşti să păstrezi moralitatea societăţii, atunci eşti învinuit de ” homofobie” ceea ce ar însemna o repulsie nerezonabilă. Iar inversarea valorilor morale ar distruge din temelie toată societatea, şi ar da mînă liberă omenilor desfrînţi şi imorali ca să facă tot ce doresc ei fără ca să-i acuze cineva.

2. Să distrugă tot ce este frumos.  Dumnezeu a creat căsătoria între un bărbat şi o femeie. După ce a făcut toate lucrurile El a spus că “toate lucrurile erau foarte bune”, inclusiv şi căsătoria aşa cum a instaurat-o El.  Însă dacă homosexualitatea şi alte practici de acest gen sunt privite ca ceva bun atunci unde mai este frumuseţea căsătoriei între un bărbat şi o femeie?  Unde este procrearea omenirii? În desfrîu? Dacă este distrusă imaginea familiei instaurate de Dumnezeu, atunci poate fi distrus tot: imaginea dragostei, imaginea imaginea valorilor, distrug cultura care a fost de sute de ani. Şi dacă nu acţionăm acum  să nu ne mirăm că într-o zi  “Luceafărul”, care este  o capodopera literaturii româneşti, să fie pus în scenă într-o formă pervetită

3. Să distrugă tot ce aduce binecuvîntare şi creştere.  Prin faptul că copii de la 14 ani sunt învăţaţi să îmbrăţişeze ideia homosexualităţii ca ceva nou şi progresiv aceasta aduce consecinţe grave pentru toată viaţa lui ca individ pentru că mînia lui Dumnezeu se va descoperi din ceruri peste el. Aceasta desigur că va aduce la o generaţie destrăbălată şi desfrînată, pe care Dumnezeu o va pedepsi foarte aspru după cum a pedepsit cetăţile Sodoma şi Gomora pentru aceste practici. (Gen.19)

4. Prin aceasta omenii răi vor să întreţină relaţii sexuale cu minorii sub pretextul de educare secuală  şi pentru aceasta ei merg în şcoli şi colegii pentru a nvăţa tinerii  aşa cum au făcut-o anul trecut în colegiul pedagogic din Călăraşi http://www.moldovacrestina.net/politica/legea-nediscriminare/violuri-crude-rezultatul-propagandei-homosexuale/ .

5. Prin aceasta cei nelegiuiţi nu vor ca să fie discriminaţi.  Biblia ne învaţă să discriminăm astfel de nelegiuri “Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor. Dacă un om ia de nevastă pe fată şi pe mama ei, este o nelegiuire: să-i ardă în foc, pe el şi pe ele, ca nelegiuirea aceasta să nu fie în mijlocul vostru. Dacă un om se culcă cu o vită, să fie pedepsit cu moartea; şi vita s-o omorâţi. Dacă o femeie se apropie de o vită, ca să curvească cu ea, să ucizi şi pe femeie şi pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor. (Leviticul 20:13-16)  Deci Dumnezeu ne învaţă să luăm atitudine faţă de aceaste practici. Pe cînd ei vor să facă legi care să-i apere precum “Legea antidiscriminare”, şi nu numai să-i apere pe ei, ci chiar ca să-i poată pune la puşcărie pe cei ce îi vor.

Mă bucură totuşi că în Marea Britanie sunt oameni care  se opun acestor lucruri, şi aceasta a stîrnit un scandal în parlamentul ţării. Noi ca naţiune şi ca creştini trebiue să ne opunem acestui mare rău care infectează societatea de astăzi  ca să trăim bine şi frumos.

Întîlnirea cu absolvenţii-nostalgia timpurilor trecute

      Prima sîmbătă din luna lui februarie este declarată, tradiţional, Ziua întîlnirii cu absolvenţii. Toţi se pregătesc pentru această zi , se contactează toţi colegii de clasă, de facultate. Este un eveniment frumos şi o tradiţie frumoasă ca fiecare instituţie de învăţămînt să găzduiască foştii absolvenţi. Noi cu Ghenadie am învăţat la liceu în clase paralele şi de fiecare dată ne aducem aminte de  liceul , profesorii şi colegii pe care i-am avut. Avem un respect deosebit pentru instituţia în care am învăţat.   A fost şi este  o instituţie care ne-a oferit cunoştinţe trainice, profesori foarte bine pregătiţi, disciplină pusă bine la punct. Vrem să mulţumim tuturor care au contribuit la dezvoltarea sănătoasă a noastră, profesorilor pe care poate uneori nu-i apreciam la justa valoare, dar care au lucrat la zidirea noastră profesională. Cu unii din ei suntem colegi,  cu unii nu ne-am întîlnit demult, pe alţii , cei de la Facultate, nu i-am văzut de la absolvire. Acum cînd suntem şi noi la rîndul nostru responsabili de educarea tinerei generaţii, realizăm efortul şi dedicarea lor şi Le mulţumim nespus de mult pentru tot ce au făcut ei pentru noi !!! Au fost ani frumoşi …..

A se strădui sau a se stărui?

    În acest articol vreau să  analizez una  din greşelile pe care le folosim în exprimare. Este vorba de verbul “  a  stărui ” şi verbul ” a se strădui“. Deşi se pare că au scriere aproape identică , ele au ,totuşi, sensuri diferite. Greşeala pe care o facem noi este că le folosim unul în locul celuilalt. De exemplu: Eu mă voi stărui să ajung la timp. DEX-ul dă următoarea definiţie pentru verbul a se stărui:  1) a da dovadã de insistentã; a insista. 2) a pãstra statornicie (în actiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeasi pozitie; a persista; a persevera; a insista.  Tot acelaşi dicţionar dă următoarea definiţie pentru verbul  a strădui:  a depune multã silinţã sau ostenealã.     

 Deci , vedem că au sensuri diferite şi trebuie folosite corect în contexte diferite.  În enunţul de mai sus verbul nu este utilizat corect, varianta corectă ar fi: Eu mă voi strădui să  ajung la timp, fiindcă el se referă la faptul de a depune eforturi pentru a face ceva. Cel de al doilea verb poate fi utilizat în următorul context: Stărui de părinţi ca să-mi permită să merg în excursie, adică insist ca părinţii să -mi permită să merg în excursie.  O altă diferenţă este că  verbul a se strădui este reflexiv.În articolele ulterioare voi analiza alte greşeli de exprimare şi de scriere . Fie ca cu toţii să ţinem cont de ele şi să vorbim corect.

Foloseşte corect virgula!(partea a II-a)

       În articolul precedent  am vorbit despre  importanţa folosirii corecte a virgulei şi am văzut că fiecare virgulă îşi are locul ei şi trebuie folosită corect, după reguli aşa încît comunicarea noastră să fie cît mai clară şi corectă. În acest articol, voi vorbi despre aplicaţia virgulei în cadrul frazei.  Voi prezenta ,în continuare, regulile de utilizare corectă a virgulei.

1.Virgula se foloseşte pentru a separa propoziţiile coordonate juxtapuse, adică propoziţiile care nu depind una de alta şi care se leagă prin semne de punctuaţie , nu cuvinte de legătură. De exemplu:

” Ehud a ieşit prin tindă , a închis uşile de la odaia de sus  şi a tras zăvorul” (Judecători 3:23). În această frază avem 3 propoziţii, fiindcă avem şi trei verbe-predicate. Virgula s-a plasat după prima propoziţie care nu depinde de a doua, aşa cum a doua de prima şi de a treia , deoarece avem propoziţii care se află în raport de coordonare(independente),  iar propoziţia 1 şi a 2 sunt legate între ele prin juxtapunere, pe cînd a 2 de a 3 -prin jonctivul (cuvînt de legătură) “şi”. Se poate de spus că la nivel de frază avem o enumerare a unor acţiuni prin propoziţii.

 2. La propoziţiile coordonate introduse prin jonctivele ” şi….şi”, “sau …sau”, “nici…nici”, “ba…ba”. De exemplu:

“Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: “Suie-te împreună  cu  în ţara care mi-a căzut la sorţ , şi să luptăm împotriva Canaaniţilor, şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ .” Şi Simeon s-a dus cu el.”(Judecători 1:3). Aici avem   o frază alcătuită din 7 propoziţii. Virgulele evidenţiate (după cuvîntul sorţ şi după Canaaniţilor) marchează propoziţii coordonate legate prin jonctivul şi , de aceea s-a plasat virgula între aceste propoziţii.

3. La separarea propoziţiilor coordonate introduse prin jonctivele dar, iar, însă, ci. De exemplu:

“Dumnezeu a numit lumina zi  , iar întunericul l-a numit noapte” (Genesa 1 :5) Aici avem 2 propoziţii, separate prin virgulă , pentru că a doua propoziţie este introdusă prin elementul de relaţie iar. În exemplul. ” Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui , dar spre Cain şi jetfa lui , n-a privit cu plăcere.” (Genesa 4:4b-5) ,virgula evidenţiată separă propoziţia a 2-a introdusă prin jonctivul dar.   Aceste jonctive arată un contrast între două lucruri, fapte, persoane, fenomene, etc şi între ele se plasează virgula.

4.  Virgula se foloseşte la propoziţiile subordonate, adică care depind, se subordonează una alteia. Trebuie să ştim că propoziţiile subordonate sunt de mai multe tipuri. Voi descrie cazurile de utilizare a virgulei în fiecare tip de propoziţie subordonată.

  a).P.S.Cauzală(care arată cauza desfăşurării unei acţiuni) se separă prin virgulă de cea principală(de care depinde, de la care se pune întrebarea).De exemplu:

“Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un mare păcat , pentru că nesocoteau darurile Domnului” (1Samuel 2:17). Avem o frază din 2 propoziţii: prima este propoziţia principală, de ea depinde a doua , deci a doua este subordonată primei. Întrebarea se pune astfel: din ce cauză , de ce se făceau vinovaţi tinerii aceştia înaintea Domnului? Răspunsul este : pentru că nesocoteau darurile Domnului. Propoziţia a doua este P.S.Cauzală,  pentru  că arată cauza  unei  acţiuni, de aceea se foloseşte virgula.  Un alt exemplu poate servi versetul :

“El zicea:” Pocăiţi-vă , căci Împărăţia cerurilor este aproape“(Evanghelia după Matei 3:2).   Virgula din această frază separă propoziţia subordonată, care explică cauza pocăinţei, de cea principală. De asemenea se foloseşte atunci cînd avem şi jonctivele: deoarece, fiindcă , căci, care arată o cauză .

  b). P.S. Finale(sau de scop, care arată scopul unei acţiuni)se separă prin virgulă de cea principală. De exemplu:

” Cine dintre noi să se suie împotriva Canaaniţilor ,  ca să pornească lupta cu ei” (Judecători 1:1b). Prima propoziţie este principală, iar a doua arată scopul pentru care poporul Israel trebuia să se suie împotriva celor din Canaan şi anume ca să se lupte cu ei .Deci , a doua este P.S.Finală şi se separă prin virgulă de prima.

c).P.S.de Timp(care arată timpul desfăsurării unei acţiuni) se separă de propoziţia principală. De exemplu:

“Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit , au plecat fiecare acasă” (Judecători 9:55) În acest caz , propoziţia principală stă după cea subordonată, este a doua, iar cea subordonată este prima şi arată  timpul cînd bărbaţii din Israel au plecat acasă: cînd au văzut că Abimelec a murit, de aceea ea este separată de cea principală prin virgulă.

d).P.S.Atributivă Explicativă( care vine să explice un fapt din propoziţia principală , punînd întrebarea atributului-care?). De exemplu:

“Căci chiar dacă face multă vorbă , care doar înmulţeşte deşertăciunea , ce folos are omul din ea?” ( Eclesiastul 6:11).Este o frază alcătuită din 3 propoziţii.Aici este izolată propoziţia” care doar înmulţeşte deşertăciunea”, fiindcă este o propoziţie subordonată atributivă explicativă, ce vine să dea o explicaţie , o concretizare la cuvîntul “vorbă”, răspunzînd la întrebarea care vorbă? Un exemplu similar este: ” Este un rău , pe care l-am văzut  sub soare, şi care se întîlneşte des între oameni” (Ecl.6:1).

e).P.S.Condiţională (care indică o condiţie a realizării unei acţiuni) se separă prin virgulă.  De exemplu:

“  Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie , dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie ” (Ev. după Matei 4:9) În acest verset avem 3 propoziţii, prima este principală ,ea conţine informaţia principală,  este independentă, iar a doua şi a treia , fiindcă arată condiţiile  impuse de Satan lui Isus în pustie şi răspunde la întrebarea în ce condiţie ?, sunt propoziţii subordonate condiţionale , de aceea  se separă prin virgulă de cea principală.

5. Pentru a despărţi cuvintele autorului de vorbirea directă.          De exemplu:

“ Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul , zice Domnul Dumnezeu , Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apocalipsa 1:8) În acest verset cuvintele autorului sunt “zice Domnul Dumnezeu“  şi ele se izolează prin virgule.

  Acestea sunt cele mai importante cazuri de utilizare a virgulei în cadrul frazei. Este foarte important să le cunoaştem ca să  avem nu doar o comunicare corectă şi  îngrijită  în vorbirea noastră orală, cît şi-n cea scrisă . S-ar putea să crezi că sunt prea multe  reguli şi e greu de memorizat , dar vei vedea că dacă  te vei antrena , vei reuşi să ai şi o scriere corectă. De ce ne este mai uşor să învăţăm o limbă străină , căutăm să fim cît mai buni în folosirea corectă a gramaticii , a vocabularului, şi mai greu ne este să vorbim şi să scriem corect în limba noastră???

 În articolele următoare voi încerca să vorbesc despre importanţa altor semne de punctuaţie , precum şi despre greşelile  gramaticale şi stilistice pe care le folosesc vorbitorii de limba română . Sper să-ţi fie de folos, drag cititor!!!

Cum să faci totaluri corecte la sfîrşit de semestru şi an şcolar?

      Suntem cu toţii la finele unui nou an şi la finele primului  semestru al anului de învăţămînt. Este o perioadă încărcată atît pentru elevi, cît şi pentru profesori. Unii susţin că porcul nu se mai îngraşă în ajun, alţii se apucă de carte , pentru că tot semestrul au cam dormit, susţinînd că porcul, totuşi, se mai poate îngrăşa.  Profesorii se pomenesc  în situaţii diferite: elevii nu au acumulat note, elevilor le ies note negative, dar situaţia trebuie încheiată. Ce să facă? Cum să procedeze corect, în aşa fel ca să nu aibă remuşcări, să fie împăcat el , cu direcţia şi cu elevii? În acest articol aş vrea să propun cîteva sfaturi pentru profesori la sfîrşit de semestru:

1. Caută să fii cît mai corect în aprecierea elevului. Notează-l potrivit cu efortul depus pe tot parcursul semestrului. Nu supraaprecia elevul şi nici nu-l subaprecia.

2. Nu inventa note. Aceasta nu-ţi va da satisfacţie nici ţie şi nici elevului tău. Dacă nu a frecventat orele sau a frecventat foarte slab, apreciază-l potrivit cu ceea ce a reuşit să obţină. Nu este corect şi e şi absurd ca să nu fi obţinut tot anul nici o notă şi la sfîrşit într-o săptămînă să fi acumulat atîtea note. În acest fel elevul nu va dori să înveţe , nu va fi deloc motivat, pentru că va fi sigur că va avea în final notă. Aceasta nu-ţi face cinste ca şi profesor şi va îndepărta respectul elevilor de la tine.  Şi următorul semestru sau an de învăţătmînt poţi să te pomeneşti că în loc să predai la un elev disciplinat, după cum era, predai la un elev arogant şi răzvrătit pentru că este învăţat să obţină totul fără nici un efort.

3.Nu încerca să soluţionezi doar tu situaţia în care s-a pomenit elevul. Deseori profesorii cred că dacă elevul a ieşit cu o situaţie negativă la disciplina respectivă, e de vină doar el şi-şi asumă această responsabilitate şi vină. Elevul manifestă ignoranţă totală, afirmă că nu vrea să-şi facă temele pentru acasă “din principiu”(cuvintele unui elev de clasa a XII) sau din oricare alt motiv  neîntemeiat şi regulat, dar profesorul e de vină? În nici un caz! Profesorul este dispus să-l ajute, să-l înveţe , dar dacă elevul nu doreşte şi afirmă lucrul acesta deschis, atunci profesorul nu are nici o vină şi nu trebuie să şi-o asume. Mai degrabă fii gata să-i oferi şanse ca să-şi rezolve situaţia, anunţîndu-l de eventualele consecinţe ce-l aşteaptă ; dar decizia de a munci sau nu ,îi aparţine elevului, aceasta nu o poate hotărî pentru el profesorul. Cartea Proverbelor afirmă următorul lucru despre muncă:” Lenuşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca” (12:27). Un elev muncitor întotdeauna va fi apreciat , pentru că cui nu i-ar plăcea să vadă un om muncitor?

4. Nu fi părtinitor în evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor elevului.  Se ştie că una din problemele cu care se confruntă sistemul de învăţămînt actual este subiectivitatea în notarea elevilor sau mai sunt numite efecte ale notării, cînd profesorul evaluează elevul conducîndu-se de mai multe principii: este sau nu rudă cu mine, indiferent de nivelul de pregătire , elevul este notat  de fiecare dată la fel, dacă elevului  bun i s-a întîmplat o dată să vină nepregătit de ore nu este notat ca ceilalţi, ci se face părtinire între elevi, iar elevii observă foarte bine acest lucru. Este bine ca profesorul să se poarte în mod egal cu toţi elevii, în felul acesta nu va avea niciodată obiecţii din partea elevilor şi le va cîştiga respectul . Îmi aduc aminte de un caz cînd o elevă foarte bună , muncitoare, ascultătoare a venit o singură dată nepregătită la ore fără ca să aibă un motiv întemeiat. Am întrebat-o şi mi-a zis că nu s-a pregătit, am rămas mirată , căci eram sigură că  şi-a făcut temele. Mi-a fost  greu să o apreciez conform gradului ei de pregătire , adică să o notez respectiv, dar a trebuit s-o fac ca să fiu obiectivă şi corectă faţă de toţi elevii din clasă. I-am explicat de ce am făcut-o şi ea a înţeles, nu a rămas supărată pe mine nici ea şi nici întreaga clasă. Acesta a fost singurul caz cînd ea nu s-a pregătit, mai mult nu s-a repetat.

5. Nu încerca să sugerezi elevilor să-ţi dea mită, aceasta  va face ca elevii să nu te considere o persoană integră şi va crea dispreţul faţă de tine.Noi trebuie să fim integri ca să putem educa o generaţie cu valori integre!  Dumnezeu  a spus în cartea Exod  ” Să nu primeşti daruri, căci darurile orbesc  pe ci ce au ochii deschişi, şi sucesc hotărîrile celor drepţi”(23:8).  Cuvîntul daruri nu se referă aici la cadouri ca semn de mulţumire a unei persoane, ci termenul este echivalent cu mita. Deci ,Dumnezeu ne porunceşte să nu luăm şi nici să nu dăm mită, pentru că mita îl face pe cel ce are de luat o decizie să nu mai fie corect şi să acopere o nedreptate, să fie orb la o greşală. Este frumos cînd elevul vine  şi mulţumeşte profesorului pentru ceea ce acesta  l-a învăţat ca semn al aprecierii faţă de munca profesorului . Dar dacă accepţi mită, te focalizezi la un cîştig imediat, pierzi un cîştig de viitor al unei generaţii întregi. Caută mai degrabă să confrunţi acest lucru, mustrînd pe cel ce-l fac şi încearcă să explici elevului că mita nu este  nicidecum o soluţie pentru obţinerea notelor şi că acesta îi va afecta dezvoltarea lui de mai departe şi va afecta şi societatea în care trăim, de aceea vorbeşte-i elevului că unica soluţie în situaţia în care s-a pomenit este să recupereze timpul pierdut învăţînd şi avînd o atitudine serioasă faţă de studii.

Ca şi concluzie, vreau să subliniez faptul că numai evaluînd corect , zideşti viitorul ţării care este şi viitorul tău şi al copiilor tăi!!!

Foloseşte corect virgula!(partea I)

      Prin acest articol vreau să răspund la rugămintea învăţătorului nostru de a publica un  material care s-ar referi la cazurile de utilizare şi plasare corectă a semnelor de punctuaţie şi , în special, a virgulei. În comunicarea noastră scrisă, pentru a ne face înţeleşi , a nu produce confuzii şi a dori să accentuăm anumite lucruri, apelăm la virgulă. Vreau aici  să analizez  cîteva cazuri de utilizare corectă  a virgulei, care dă atîta bătaie de cap la elevii noştri  şi pe care de cele mai dese ori le confundă, fie că le neglijează , fie că le folosesc din abundenţă.  De ce este atît de important să cunoaştem regulile de utilizare corectă a virgulei?  De aceasta depinde cominicarea noastră în scris , de felul cum plasăm virgulele arată pe ce dorim să punem accentul şi cît de îngrijit ne este felul nostru de exprimare în scris. Este bine cunoscut cazul cînd un judecător rus a putut hotărî el soarta unui om. Sentinţa era: “Să-l executaţi nu se poate de iertat. Dacă plasa virgula după “să-l executaţi”, omul era condamnat la moarte(să-l executaţi, nu se poate de iertat”), dacă punea virgula după “să-l executaţi nu se poate” -omul rămînea în viaţă(“să-l exectaţi nu se poate, de iertat). O simplă virgulă poate hotărî ,în cazul de faţă , soarta omului.

      Aşadar există mai multe reguli de plasare a virgulei: în propoziţii şi în frază. Mă voi referi deocamdată la utilizarea virgulei în cadrul propoziţiei.  Virgula se foloseşte în următoarele  cazuri:

1. Între părţile omogene, adică de acelaşi fel ( substantive, verbe, adjective,etc)

  De exemplu “ El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune , neprihănire , sfinţire şi răscumpărare”(1Corinteni 2:30b).

Virgulele evidenţiate marchează aceleaşi părţi de vorbire-substantive(înţelepciune, neprihănire, sfinţire), deci trebuie de separat prin virgule, căci sunt  părţi omogene. Acelaşi lucru îl observăm şi în exemplul următor:

“Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea , credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată .”(2Timotei 2:22) Şi în acest caz observăm substantive(neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea) care sunt separate prin virgulă, deci sunt substantive omogene.

2. Pentru izolarea cuvintelor de adresare.

De exemplu: “Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău  şi nu lepăda îndrumările mamei tale” (Proverbe 1:8) Cuvîntul de adresare este”fiule”, de aceea el a fost izolat din ambele părţi prin virgulă. În exemplul următor: “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, ca Domnului”(Efeseni 5:22),observăm că adresarea este “nevestelor” şi este separată (pentru că se află la începutul propoziţiei) prin virgulă.

3.La cuvintele incidente (cuvintele care aduc o informaţie suplimentară, nu au valoare semnificativă în sine, ci vin ca să aducă o precizare în ceea ce este exprimat, enunţul poate fi înţeles şi fără cuvintele sau propoziţiile incidente) de felul: cu părere de rău, fără doar şi poate, din fericire, din păcate,  într-adevăr, fireşte, la urma urmei, în concluzie, prin urmare, de altfel, aşadar,  desigur, la drept vorbind, mai ales, de exemplu, etc.

De exemplu: ” Iudeii, într-adevăr , cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune” (1Corinteni 2:22)

 Cuvîntul incident este “într-adevăr”, pentru că enunţul poate fi înţeles şi fără acest cuvînt: Iudeii cer minuni şi Grecii caută înţelepciune. Semnificaţia enunţului nu s-a modificat în lipsa cuvîntului incident, dar el vine să precizeze, de aceea s-a izolat prin virgula.

4 . La interjecţii ( partea de vorbire prin care se exprimă senzaţii, sentimente, manifestări de voinţă sau reproduc sunete şi zgomote din natură) .

De exemplu: ” O , de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!” (Iov 6:8). Interjecţia din acest verset este “O” pentru că  indică un sentiment de dorinţă, de speranţă a realizării unei dorinţe, de aceea s-a plasat virgula.

5. La cuvintele de afirmare şi de negare( da, nu , ba da, ba nu ) .

De exemplu: “Acum , da , trăim, fiindcă voi staţi  tari în Domnul”(1 Tesaloniceni 3:10) În cazul de faţă este vorba de un cuvînt de afirmare (da), de aceea virgula a servit la izolarea acestui cuvînt.

6.La apoziţiile (atribut substantival, pronominal sau numeral care se află pe acelaşi plan cu cuvîntul determinat) simple de pe lîngă un pronume sau substantiv propriu şi la cele dezvoltate şi la cele introduse în propoziţie cu ajutorul cuvintelor: adică, anume, numit, zis .

De exemplu: “Alexandru, căldărarul , mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui” (2 Timotei 4:14). În acest enunţ apoziţia  “căldărarul” este simplă şi stă pe lîngă un substantiv propriu (Alexandru)”, de aceea s-a izolat prin virgulă. În următorul exemplu:

 ” Dar Mîngîietorul , adică Duhul Sfînt , pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu , vă va învăţa toate lucrurile , şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus.”(Ioan  14:26)

 este vorba de o apoziţie  introdusă cu ajutorul cuvîntului “adică”. Un exemplu de apoziţie dezvoltată poate servi următorul exemplu:

” Proorocii , care au proorocit despre harul  care vă era păstrat vouă , au făcut din mîntuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.”( 1Petru 1:10) Apoziţia dezvoltată este “care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă” şi ea se izolează prin virgule.

 7. La construcţiile verbale(alcătuite din verbe cu structura: aducînd, mîncînd, fiind, a cădea, a ridica, a citi(forma de dicţionar),întors, distrus, îmbărbătată, văzută,etc) plasate înaintea verbului. De exemplu:

” El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui am fost vindecaţi”(1Petru 3 :24),

“…va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui , şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă , înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului”(Apocalipsa 14:10) .

Din exemplele de mai sus remarcăm construcţii verbale(fiind…, turnat..) care s-au izolat prin virgule. Dacă acestea s-ar afla la începutul enunţului, s-ar fi separat şi nu izolat.

8. La complementele circumstanţiale( părţile de propoziţie care răspund la întrebările:cum? cînd? unde?)aşezate între subiect şi predicat .De exemplu:

” În Ierusalim, lîngă Poarta Oilor , este o scăldătoare numită în evreeşte Betesda, care are cinci pridvoare” (Ev. după Ioan 5:2). Aici este vorba de un complement circumstanţial de loc, adică indică locul desfăşurării acţiunii şi răspunde la întrebarea unde,  de aceea se izolează prin virgule. În exemplul.

 ”Astăzi ieşiţi, în luna spicelor”(Exodul 13:4) avem un complement circumstanţial  de timp care răspunde la întrebarea cînd , de aceea s-a utilizat virgula.

În unul din articolele următoare voi explica utilizarea virgulei şi altor semne de punctuaţie în cadrul frazei.

Îmi pasă de HIV şi SIDA (ghidul elevului)

                Nu este o noutate că 1 decembrie  este Ziua Mondială Anti-Sida. În acest scop în ajunul acestei zile se întreprind măsuri pentru prevenirea şi combaterea acestei pandemii care a afectat atît de mulţi oameni (peste 20 de milioane de oameni). Este un lucru salutabil! Noi ,cei care avem contact cu tinerii, care sunt grupul cel mai expus infectării cu HIV, trebuie să le vorbim despre acest subiect. În vederea aceasta ni s-au distribuit postere cu informaţii de prevenire şi combatere a acestei maladii, pe care urmează să le discutăm cu elevii şi să le distribuim acest material ca şi ajutor pentru a fi informaţi. Vreau în acest articol să fac o analiză a acestui material, numit Ghidul elevului. Ca şi material ilustrativ este bine gîndit, viu , sunt utilizate culori calde(roşu, galben , albastru), caractere diferite pentru a capta atenţia şi a face să se reţină esenţialul. Se dau statistici despre persoanele infectate cu HIV/SIDA la nivel global şi naţional, apoi se explică ce este virusul HIV şi boala SIDA, enumerîndu-se căile de transmitere (alcool, droguri, sexul neprotejat, violenţa, etc.) Pe verso sunt oferite modalităţi de prevenire a acestui virus. Aici vreau să mă opresc puţin pentru a specifica cîte ceva. Ca şi modalităţi de prevenire sunt enumerate următoarele:   

-refuză utilizarea drogurilor,

-asigură-te că instrumentele pentru proceduri chirurgicale, tatuaj, găurirea urechilor sau percing sînt sterilizate. Nu accepta procedurile dacă nu eşti sigur că instrumentele sunt sterile,

-poţi fi sigur că nu te vei infecta cu HIV dacă nu vei avea relaţii sexuale. Asta înseamnă să fii abstinent, adică să nu ai sau să amîni relaţiile sexuale.  S-ar părea că este un sfat foarte bun şi eu m-am bucurat să văd că aşa se pune problema, dar staţi să vedem cum este abordat acest aspect în continuare.

-fii fidel în cazul în care ai decis, totuşi , să întreţii relaţii sexuale. Fidelitatea în interiorul cuplului te protejează de HIV , în cazul dacă nici unul din parteneri nu este infectat HIV. După cum vedem, aici se adoptă o oarecare toleranţă faţă de relaţiile sexuale extraconjugale şi nu este un lucru condamnabil. Cuvîntul “totuşi ” vine să susţină această poziţie, presupunînd o alternativă în ceea ce priveşte abstinenţa  de la relaţiile sexuale.

-nu există nici o metodă contraceptivă care să asigure o protecţie de 100% împotriva infectării cu HIV SIDA(parcă e bine aici), însă cea mai eficientă este prezervativul. Tinerii care s-au hotărît să înceapă viaţa sexuală trebuie să folosească prezervativul la fiecare contact sexual dacă nu vor să se infecteze  cu HIV.Nu contează dacă eşti băiat sau fată, te poţi infecta cu HIV în timpul relaţiilor sexuale neprotejate. Aici este lucrul care nu-mi place cel mai mult şi am să explic de ce. Nu-mi place cuvîntul “tinerii” care face referinţă la cuplurile necăsătorite care pot avea relaţii sexuale. Relaţiile sexuale sunt doar, în exclusivitate pentru cuplurile căsătorite!!! Dumnezeu , care este Producătorul sexului şi a căsătoriei,  în cartea Sa, Biblia, spune :”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup” (Genesa 2:24).  De aici vedem că omul(băiatul sau fata) îşi va lăsa părinţii pentru a se căsători cu cel iubit ,apoi se va face un trup, adică vor avea relaţii sexuale, cu celălalt şi nu invers, cum aleg mulţi s-o facă. Deci , Cel care a creat sexul  ne-a dat şi nişte instrucţiuni de folosire, spre binele nostru. Alegînd să nu ai relaţii sexuale în afara căsătoriei, te protejezi de o eventuală infectare. Al doilea lucru pe care nu-l găsesc bun şi se propagă aici este că se propune ca şi soluţie prezervativul, despre care se spune mai sus că nu dă 100% garanţie. Se contrazice prima afirmaţie cu ulterioara. De ce nu s-ar promova ideea că cea mai bună prevenire este abstinenţa de la relaţiile sexuale şi fidelitatea în căsătorie??? De ce se pune atît de mare accent pe sexul protejat, de ce nu se promovează această soluţie? Nu cumva ca să-i încurajeze pe tineri să facă sex?                                                                                                                 

  În partea a doua a foii este sugerat un chestionar de evaluare a cunoştinţelor despre HIV şi SIDA şi la întrebarea a 10 ( Poate fi redus riscul de infectare prin folosirea corectă a prezervativului la fiecare contact sexual?) se accentuează pentru a memoriza elevului  ideea despre sexul protejat în rîndurile tinerilor.

Şi în final se propune temă pentru acasă în care se dau cîteva sugestii, de exemplu: discută cu părinţii despre infecţia HIV SIDA, propune-le această informaţie;caută o informaţie amănunţită, caută o echipă care ar lupta contra acestei epidemii, organizează o campanie de solidarizare cu persoanele HIV-pozitive,etc.Aceste sugestii sunt destul de bune!!!

Cît aş dori ca părinţii şi profesorii să-şi facă timp să discute cu copiii lor acest subiect destul de serios,important şi să le arate soluţii corecte de prevenire a acestei pandemii.

Este pedeapsa fizică valabilă şi pentru Noul Testament?

 

  Azi am primit de la un cititor al blogului următorul comentariu la articolul

        “Delimitarea dintre pedeapsă şi violenţă” :   

  ” In Noul Testament nu am gasit o porunca concreta prin care ar trebui sa pedepsesc pe cineva fizic, nici macar pe propriul fiu. ceia ce scrie Pavel in Efeseni nu implica neaparat pedeapsa fizica. Intrucit noi sintem in noul Legamint si ne conducem dupa Noul Testament si nu Vechiul Testament putem afirma ca este pacat sa bati pe cineva fiind el chia propriul fiu. La fel cum se combina pedeapsa cu ceea ce scrie Mat 5:22 si urm. versete”

Am hotărît să răspund printr-un articol , pentru că mă gîndesc că  ar putea să mai fie oameni de aceeşi părere. 

 În primul rînd Noul Testament  nu se contrazice cu Vechiul Testament.  Domnul Isus Însuşi afirmă în Matei cap. 5: 17-18 : “Nu am venit să stric Legea, ci s-o împlinesc.Căci adevărat vă spun cîtă vreme nu va trece cerul şi pămîntul , nu va trece o iotă sau o frîntură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întîmplat toate lucrurile”. În al doilea rînd Noul Testament afirmă încă o dată că pedeapsa fizică, dacă este nevoie trebuie să fie aplicată, acest lucru îl vedem în cartea Evrei 12: 5-11:” Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sînteţi scutiţi de pedeapsa, de care toţi au parte, sînteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.  Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.”

   De aici vedem că Dumnezeu pedepseşte fizic pe copiii Săi   spre binele lor,pentru că-i iubeşte. Dumnezeu nu dezaprobă  deloc faptul că părinţii îşi pedepsesc copiii, dimpotrivă încurajează pedeapsa, iar pedeapsa părintească este o ilustraţie a pedepsei lui Dumnezeu. Deasemenea  Dumnezeu numeşte pedeapsa o şcoală benefică, care aduce rezultate bune şi disciplinează copilul, îl opreşte de la fapte rele.

Iar în ceea ce priveşte textul de la Matei 5:22 şi următoarele versete, Domnul Isus face un contrast dintre neprihănirea fariseilor şi adevărata neprihănire pe care o cere Dumnezeu şi explică porunca “Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii”, pentru că fariseii se preocupau doar de lucrurile exterioare, iar Domnul Isus-de cele interioare, iar cînd spui “Nebunule” sau “prostule” acesta arată  atitudinea noastră faţă de aproapele nostru şi aceste cuvinte pot omorî omul. Aici nici într-un caz nu este contextul de disciplinare, ci de relaţia între oameni, aici se arată o atitudine violentă faţă de cei din jur, ceea ce este păcat.

 Ca şi concluzie, este foarte important să facem diferenţă între violenţă şi disciplinare, pedeapsă. Să ne ajute Dumnezeu să educăm tînăra generaţie potrivit cu Scripturile şi cu discernămînt!