Utilizarea corectă a verbelor: a rîde, a divorţa, a greşi

 Auzim deseori următoarele expresii :

Elevul se greşeşte la citire.  De ce te rîzi?   Maria se divorţează cu soţul.

Vreau să explic în continuare  de ce verbele subliniate sunt folosite incorect. Vedem că aceste verbe sunt însoţite de pronumele reflexiv ” se”. Ca să ne convingem , vom verifica ce are de spus Dicţionarul Explicativ al Limbii române. Verbul ” a greşi” este definit astfel:  1. Intranz. A comite o greşeală; p. ext. a se înşela. Intranz. şi tranz. A nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; a da greş. 2. Tranz. A executa ceva greşit, rău.  A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. Expr. A greşi drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva faţă de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui.  Din definiţie observăm că acest verb este unul tranzitiv şi intranzitiv, dar nicidecum reflexiv, deci nu poate fi folosit cu pronumele reflexiv  „se”. Varianta corectă ar fi:    Elevul greşeşte la citire.

 Verbul ” a rîde” este definit ca : Intranz. 1. A-şi manifesta veselia sau satisfacţia printr-o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, scoţând în acelaşi timp sunete specifice, succesive şi nearticulate. Expr. A râde (sau, rar a-şi râde) în barbă (sau pe sub mustaţă) = a râde reţinut, pe ascuns. (Rar) A râde galben = a râde fals, silit (prefăcându-se că se bucură). A râde (cuiva) în nas (sau în faţă, în obraz) = a sfida pe cineva; a-şi bate joc de cineva care este de faţă. 2. A se distra; a se amuza, a face haz de ceva. A fi mulţumit, vesel, fericit; a se bucura. (Cu determinări în dativ sau introduse prin prep. „la”) A arăta cuiva simpatie, surâzându-i. (Despre soartă, noroc) A-i fi cuiva favorabil, prielnic. 3. A-şi bate joc de cineva sau de ceva; a face haz, a se amuza pe socoteala cuiva sau a ceva; a lua în râs. Expr. Râd (sau ar râde) şi câinii (sau şi curcile, ciorile) de cineva, se zice despre cineva care s-a făcut de ruşine, s-a compromis. A nu ţine seama de ceva; a nesocoti, a desconsidera, a dispreţui.  Şi din această definiţie observăm că nu are valoare de verb reflexiv, deci nici el nu poate fi utilizat ca şi vrb reflexiv.  Forma corectă a enunţului este  :   De ce rîzi?

Ultimul verb are următoarea explicaţie: a divorţa//~éz 1. intranz. (despre soţi) A rupe relaţiile de căsătorie prin divorţ; a desface căsătoria în mod legal; a se despărţi. 2. tranz. 1) A determina la divorţ. 2) A despărţi printr-un proces civil de divorţ.  Aici este vorba, ca şi -n cele două cazuri , de un verb cu valoare tranzitivă şi intranzitivă şi nu una reflexivă. Sinonimele acestui verb se pot utiliza cu ajutorul pronumelui reflexiv, dar verbul a divorţa -nicidecum. Aşadar, varianta corectă este:   Maria divorţează de soţ.